DECRET
Nr. 451 din 20 noiembrie 1972
privind aderarea Republicii Socialiste Romania la Conventia referitoare la
contractul de transport international de marfuri pe sosele (CMR)
ACT EMIS DE: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 145 din 6 decembrie 1972
EXPUNERE DE MOTIVE
Prin decretul alaturat Republica Socialista Romania adera la Conventia
referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele
(CMR), incheiata la Geneva la 19 mai 1956.
Conventia are drept obiect reglementarea pe plan international, intr-un mod
uniform, a conditiilor generale in care se executa contractul de transport
international de marfuri pe sosele.
Astfel, sint reglementate relatiile ce decurg din executarea contractului
de transport cu mijloace auto in trafic international, se stabilesc documente
de transport uniforme si raspunderi precise, ceea ce faciliteaza efectuarea
transportului international de marfuri pe sosele, partile contractului de
transport avind garantii pentru executarea transportului in bune conditiuni,
precum si in ceea ce priveste solutionarea echitabila si operativa a
eventualelor litigii ce s-ar putea naste pe parcurs.
Aderarea la conventie prezinta interes pentru unitati furnizoare si
cumparatoare din tara si strainatate, care intra in relatii de export-import,
in sensul ca marfurile vor circula in trafic international sub garantia unor
reglementari unitare.
In legatura cu reglementarea din conventie privind solutionarea
diferendelor de catre Curtea Internationala de Justitie, in decretul de aderare
s-a formulat o rezerva, in sensul ca Republica Socialista Romania nu se
considera legata de aceasta prevedere. Asemenea diferende ar putea fi supuse
Curtii Internationale de Justitie numai cu consimtamantul partilor in litigiu
pentru fiecare caz in parte.
Urmand practica exprimata constant de tara noastra, in decret s-au prevazut
doua declaratii, prin care se reafirma pozitia Romaniei in legatura cu
universalitatea incheierii conventiilor internationale si cu clauza coloniala.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania decreteaza:
Art. 1
Republica Socialista Romania adera la conventia referitoare la contractul
de transport international de marfuri pe sosele (CMR) si la Protocolul de
semnatura al acesteia, intocmite la Geneva la 19 mai 1956, cu urmatoarea
rezerva:
"Republica Socialista Romania declara, in baza articolului 48 al Conventiei
referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele
(CMR), intocmita la Geneva la 19 mai 1956, ca nu se considera legata de
prevederile articolului 47 al conventiei, conform carora diferendele intre doua
sau mai multe parti contractante privind interpretarea sau aplicarea
conventiei, care nu vor fi fost reglementate pe cale de negocieri sau prin
orice alt mod de solutionare, vor fi aduse, la cererea uneia dintre partile
contractante interesate, in fata Curtii Internationale de Justitie.
Republica Socialista Romania considera ca asemenea diferende ar putea fi
supuse Curtii Internationale de Justitie numai cu consimtamintul tuturor
partilor in litigiu, pentru fiecare caz in parte."
Art. 2
La depunerea instrumentului de aderare a Republicii Socialiste Romania la
Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe
sosele (CMR), se vor face urmatoarele declaratii:
a) "Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania considera ca
prevederile articolului 42, paragrafele 1 si 2 din conventie nu sint in
concordanta cu principiul conform caruia tratatele internationale multilaterale
trebuie sa fie deschise participarii tuturor statelor pentru care obiectul si
scopul acestor tratate prezinta interes."
b) "Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania considera ca
mentinerea starii de dependenta a unor teritorii, la care se refera
reglementarea din articolul 46 al conventiei, nu este in concordanta cu Carta
Organizatiei Natiunilor Unite si cu documentele adoptate de Organizarea
Natiunilor Unite cu privire la acordarea independentei tarilor si popoarelor
coloniale, inclusiv cu Declaratia referitoare la principiile dreptului
international privind relatiile prietenesti si cooperarea intre state potrivit
Cartei Organizatiei Natiunilor Unite, adoptata in unanimitate prin Rezolutia
Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite nr. 2625 (XXV) din 1970, care
proclama in mod solemn obligatia statelor de a favoriza realizarea principiului
egalitatii in drepturi a popoarelor si a dreptului lor de a dispune de ele
insele, in scopul de a pune de indata capat colonialismului."
Presedintele
Consiliului de Stat
NICOLAE CEAUSESCU
CONVENTIE
referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele
(CMR)*)
*) Traducere.
PREAMBUL
partile contractante, recunoscind utilitatea reglementarii intr-un mod
uniform a conditiilor contractului de transport international de marfuri pe
sosele, in special in ceea ce priveste documentele folosite pentru acest
transport si responsabilitatea transportatorului,
au convenit asupra celor ce urmeaza:
CAP. 1
Domeniul de aplicare
Art. 1
1. Prezenta conventie se aplica oricarui contract de transport de marfuri
pe sosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cind locul primirii marfii si locul
prevazut pentru eliberare, asa cum sint indicate in contract, sint situate in
doua tari diferite, dintre care cel putin una este tara contractanta,
independent de domiciliul si de nationalitatea participantilor la contract.
2. In sensul prezentei conventii, prin "vehicule" se inteleg
automobilele, vehiculele articulate, remorcile si semiremorcile, asa cum sint
ele definite in articolul 4 al Conventiei asupra circulatiei rutiere din 19
septembrie 1949.
3. Prezenta conventie se aplica chiar daca transporturile intrind in
domeniul ei de aplicare sint efectuate de catre state sau de catre institutii
ori organizatii guvernamentale.
4. Prezenta conventie nu se aplica:
a) transporturile efectuate pe baza conventiilor postale internationale;
b) transporturile funerare;
c) transporturile efectuate de stramutare.
5. Partile contractante se obliga sa nu aduca nici o modificare prezentei
conventii prin acorduri speciale incheiate intre doua sau mai multe dintre ele,
putindu-se totusi scoate de sub prevederile ei micul trafic de frontiera sau
autorizarea folosirii scrisorii de trasura reprezentative a marfii in
transporturile efectuate exclusiv pe teritoriile lor.
Art. 2
1. Daca vehiculul continind marfuri este transportat pe o parte a
parcursului, pe mare, cale ferata, cale navigabila interioara sau aeriana, fara
descarcarea marfii din vehicul, cu exceptia aplicarii eventuale a dispozitiilor
articolului 14, prezenta conventie se aplica pentru intregul transport. Totusi,
in masura in care s-a dovedit ca o pierdere, o avarie sau o intirziere la
eliberarea marfii, care a survenit in cursul transportului cu un astfel de
transport decit cel rutier, nu a fost cauzata de o actiune sau omisiune a
transportatorului rutier si ca provine dintr-un fapt care nu a putut sa se
produca decit in cursul si din cauza transportului nerutier, raspunderea
transportatorului rutier nu este determinata de prezenta conventie, ci de felul
in care raspunderea transportatorului nerutier ar fi fost determinata daca un
contract de transport ar fi fost incheiat intre expeditor si transportorul
nerutier numai pentru transportul marfii, conform prevederilor legale privind
transportorul de marfuri printr-un alt fel de transport decit cel rutier. Cu
toate acestea, in lipsa unor astfel de prevederi, raspunderea transportatorului
rutier va fi determinata de prezenta conventie.
2. Daca transportatorul rutier este in acelasi timp si transportator
nerutier, raspunderea sa este, de asemenea, determinata de prevederile
paragrafului 1, ca si cind functia sa de transportator rutier si functia sa de
transportator nerutier ar fi exercitate de catre doua persoane diferite.
CAP. 2
Persoanele pentru care raspunde transportatorul
Art. 3
Pentru aplicarea prezentei conventii, transportatorul raspunde ca de
propriile sale actiuni si omisiuni, de actiunile si omisiunile prepusilor sai
si ale oricaror alte persoane la serviciile carora recurge pentru executarea
transportului, daca acesti prepusi sau aceste persoane actioneaza in exercitiul
functiilor lor.
CAP. 3
Incheierea si executarea contractului de transport
Art. 4
Proba contractului de transport de face prin scrisoare de trasura. Absenta,
neregularitatea sau pierderea scrisorii de trasura nu afecteaza nici existenta,
nici valabilitatea contractului de transport, care ramine supus dispozitiilor
prezentei conventii.
Art. 5
1. Scrisoarea de trasura este intocmita in trei exemplare originale,
semnate de expeditor si de transportator, aceste semnaturi putind sa fie
imprimate sau inlocuite prin stampilele expeditorului si transportatorului,
daca legislatia tarii in care este intocmita scrisoarea de trasura o permite.
Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea insoteste marfa, iar al
treilea se retine de transportator.
2. In cazul in care marfa de transportat trebuie sa fie incarcata de
vehicule diferite sau daca este vorba de diferite feluri de marfa ori de loturi
distincte, expeditorul sau transportatorul are dreptul sa ceara intocmirea de
scrisori de trasura pentru fiecare vehicul folosit sau pentru fiecare fel de
marfa ori lot de marfuri.
Art. 6
1. Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele date:
a) locul si data intocmirii sale;
b) numele si adresa expeditorului;
c) numele si adresa transportatorului;
d) locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea
acesteia;
e) numele si adresa destinatarului;
f) denumirea curenta a naturii marfii si felul ambalajului, iar pentru
marfurile periculoase, denumirea lor general recunoscuta;
g) numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor;
h) greutatea bruta sau cantitatea astfel exprimata a marfii;
i) cheltuielile aferente transportului (pret de transport, cheltuieli
accesorii, taxe de vama si alte cheltuieli survenite de la incheierea
contractului si pina la eliberare);
j) instructiunile necesare pentru formalitatile de vama si altele;
k) indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta
conventie si nici unei alte clauze contrare.
2. Daca este cazul, scrisoare de trasura trebuie sa contina si indicatiile
urmatoare:
a) interzicerea transbordarii;
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea marfii;
d) valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la
eliberare;
e) instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la
asigurarea marfii;
f) termenul convenit in care transportul trebuie sa fie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.
3. Partile pot insera in scrisoarea de trasura orice alta indicatie pe care
ele o considera utila.
Art. 7
1. Expeditorul raspunde pentru toate cheltuielile si daunele pricinuite
transportatorului din cauza inexactitatii sau insuficientei:
a) indicatiile mentionate in articolul 6 paragraful 1 b), d), e), f), g),
h) si j);
b) indicatiile mentionate in articolul 6 paragraful 2;
c) oricaror alte indicatii sau instructiuni date de el pentru emiterea
scrisorii de trasura sau pentru a fi inserate in acesta.
2. Daca, la cererea expeditorului, transportatorul inscrie in scrisoarea de
trasura mentiunile indicate in paragraful 1 al prezentului articol, se
considera, pina la proba contrarie, ca acesta a actionat in contul expeditorului.
3. Daca scrisoarea de trasura nu contine mentiunea prevazuta in articolul 6
paragraful 1 k), transportatorul raspunde pentru toate cheltuielile si daunele
pe care le-ar suporta persoana care are dreptul sa dispuna asupra marfii
datorita acestei omisiuni.
Art. 8
1. La primirea marfii, transportatorul este obligat sa verifice:
a) exactitatea mentiunilor din scrisoarea de trasura referitoare la numarul
de colete, cit si la marcajul si la numerele lor;
b) starea aparenta a marfii si a ambalajului ei.
2. Daca transportorul nu are mijloace rezonabile de a verifica exactitatea
mentiunilor indicate in paragraful 1 a) al prezentului articol, el va inscrie
in scrisoarea de trasura rezerve care trebuie sa fie motivate. El trebuie, de
asemenea, sa motiveze toate rezervele pe care le face cu privire la starea
aparenta a marfii si a ambalajului ei. Aceste rezerve nu angajeaza pe
expeditor, daca acesta nu le-a acceptat in mod expres in scrisoarea de trasura.
3. Expeditorul are dreptul sa ceara verificarea de catre transportator a
greutatii brute a marfii sau a cantitatii acesteia astfel exprimate. El poate
cere, de asemenea, verificarea continutului coletelor. Transportatorul poate
cere plata cheltuielilor de verificare. Rezultatul verificarilor se consemneaza
in scrisoarea de trasura.
Art. 9
1. Scrisoarea de trasura face dovada, pina la proba contrarie, a
conditiilor contractului si a primirii marfii de catre transportator.
2. In absenta inscrierii in scrisoarea de trasura rezervelor motivate ale
transportatorului, exista prezumtia ca marfa si ambalajul ei erau in stare
aparenta buna in momentul primirii de catre transportator si ca numarul de
colete, cit si marcajele si numerele lor erau conforme cu mentiunile din
scrisoarea de trasura.
Art. 10
Expeditorul este raspunzator fata de transportator pentru daunele
pricinuite persoanelor, materialului sau alte marfuri, precum si pentru
cheltuielile cauzate de defectuozitatea ambalajului marfii, afara de cazul cind
defectuozitatea, fiind aparenta sau cunoscuta transportatorului in momentul
primirii marfii, transportatorul nu a facut rezerve cu privire la aceasta.
Art. 11
1. In vederea indeplinirii formalitatilor de vama si a altora care trebuie
facute inainte de eliberarea marfii, expeditorul trebuie sa anexeze la
scrisoarea de trasura sau sa puna la dispozitia transportatorului documentele
necesare si sa-i furnizeze toate informatiile cerute.
2. Transportatorul nu este obligat sa examineze daca aceste documente si
informatii sint exacte sau suficiente. Expeditorul este raspunzator fata de
transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta din lipsa,
insuficienta sau neregularitatea acestor documente si informatii, in afara de
cazul in care culpa este a transportatorului.
3. Transportatorul este raspunzator ca si un comisionar de consecintele
pierderii sau utilizarii inexacte a documentelor mentionate in scrisoarea de
trasura si care o insotesc sau care i s-au predat; totusi, despagubirea pusa in
sarcina sa nu o va depasi pe aceea care ar fi datorata in caz de pierdere a
marfii.
Art. 12
1. Expeditorul are dreptul de dispozitie asupra marfii, in special sa ceara
transportatorului oprirea transportului, schimbarea locului prevazut pentru
eliberare sau sa elibereze marfa unui alt destinatar decit cel indicat in
scrisoarea de trasura.
2. Acest drept sa stinge in momentul in care al doilea exemplar al
scrisorii de trasura este remis destinatarului, sau daca acesta isi exercita
dreptul prevazut de articolul 13 paragraful 1; din acel moment, transportatorul
trebuie sa se conformeze ordinelor destinatarului.
3. Dreptul de dispozitie apartine totusi destinatarului din momentul
intocmirii scrisorii de trasura, daca expeditorul face o mentiune in acest sens
pe aceasta scrisoare.
4. Daca, exercitind dreptul sau de dispozitie, destinatarul ordona
eliberarea marfii unei alte persoane, aceasta nu poate desemna alti
destinatari.
5. Exercitiul dreptului de dispozitie este supus urmatoarelor conditii:
a) expeditorul sau, in cazul indicat in paragraful 3 al prezentului
articol, destinatarul, care vrea sa exercite acest drept, trebuie sa prezinte
primul exemplar al scrisorii de trasura, pe care trebuie sa fie inscrise noile
instructiuni date transportatorului si sa despagubeasca pe transportator pentru
cheltuielile si prejudiciul pe care le-a antrenat executarea acestor
instructiuni;
b) executarea acestor instructiuni trebuie sa fie posibila in momentul in
care instructiunile parvin persoanei care trebuie sa le execute si nu trebuie
nici sa impiedice exploatarea normala a intreprinderii transportatorului, nici
sa aduca prejudicii expeditorilor sau destinatarilor altor transporturi;
c) instructiunile nu trebuie niciodata sa aiba ca efect divizarea transportului.
6. In cazul in care, datorita dispozitiilor prevazute in paragraful 5 b) al
prezentului articol, transportatorul nu poate executa instructiunile pe care le
primeste, el trebuie sa instiinteze imediat despre aceasta persoana care a dat
aceste instructiuni.
7. Transportatorul care nu executa instructiunile date in conditiile
prevazute de prezentul articol sau care s-a conformat acestor instructiuni fara
sa fi cerut prezentarea primului exemplar al scrisorii de trasura va fi
raspunzator fata de cel care are dreptul sa ceara acoperirea prejudiciului
cauzat de acest fapt.
Art. 13
1. Dupa sosirea marfii la locul prevazut pentru eliberare, destinatarul are
dreptul de a cere ca al doilea exemplar al scrisorii de trasura sa-i fie remis si
ca marfa sa-i fie eliberata contra unei dovezi de primire. Daca pierderea
marfii este stabilita sau daca marfa nu a sosit la expirarea termenului
prevazut in articolul 19, destinatarul este autorizat sa pretinda in numele sau
de la transportator drepturile care rezulta din contractul de transport.
2. Destinatarul care se prevaleaza de drepturile care ii sint acordate de
paragraful 1 al prezentului articol, este obligat sa plateasca creantele sale
care rezulta din scrisoarea de trasura. In caz de contestare a acestora,
transportatorul nu este obligat sa efectueze eliberarea marfii decit in cazul
in care destinatarul a depus o cautiune.
Art. 14
1. Daca, pentru un motiv oarecare, executarea contractului in conditiile
prevazute in scrisoarea de trasura este sau devine imposibila inainte de
sosirea marfii la locul prevazut pentru eliberare, transportatorul este obligat
sa ceara instructiuni persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa, in
conformitate cu articolul 12.
2. Totusi, daca circumstantele permit efectuarea transportului in
conditiile care difera de cele prevazute in scrisoarea de trasura si daca
transportatorul nu a putut sa obtina in timp util instructiunile de la persoana
care are dreptul de a dispune de marfa conform articolului 12, el va lua
masurile pe care le considera ca fiind cele mai bune in interesul persoanei
care are dreptul de a dispune de marfa.
Art. 15
1. In cazul in care dupa sosirea marfii la locul de destinatie se ivesc
impedimente la eliberare, transportatorul cere instructiuni de la expeditor.
Daca destinatarul refuza marfa, expeditorul are dreptul de a dispune de
aceasta, fara a prezenta primul exemplar al scrisorii de trasura.
2. Chiar daca a refuzat marfa, destinatarul poate oricind sa ceara
eliberarea ei atit timp cit transportatorul nu a primit instructiuni contrarii
de la expeditor.
3. Daca impedimentul la eliberarea marfii apare dupa ce destinatarul,
conform dreptului pe care il detine in virtutea articolului 12 paragraful 3, a
dat ordin de a se elibera marfa unei alte persoane, destinatarul se substituie
expeditorului, iar aceasta alta persoana destinatarului, pentru aplicarea
paragrafelor 1 si 2 de mai sus.
Art. 16
Transportatorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de solicitarea
de instructiuni sau cele determinate de executarea instructiunilor primite, cu
conditia ca aceste cheltuieli sa nu fie consecinta culpei sale.
2. In cazurile indicate in articolului 14 paragraful 1 si in articolul 15,
transportatorul poate sa descarce imediat marfa in contul persoanei care are
dreptul sa dispuna de aceasta; dupa aceasta descarcare, transportul este
considerat terminat. Transportatorul isi asuma atunci pastrarea marfii. El
poate totodata sa incredinteze marfa unui tert si nu este atunci raspunzator
decit de alegerea judicioasa a acestui tert. Marfa ramine grevata de creantele
rezultind din scrisoarea de trasura si de toate celelalte cheltuieli.
3. Transportatorul poate sa procedeze la vinzarea marfii fara sa astepte
instructiuni de la persoana care are dreptul sa dispuna, cind natura perisabila
a marfii sau starea ei o justifica sau cind cheltuielile pentru pastrare sint
disproportionate fata de valoarea marfii. In celelalte cazuri el poate, de
asemenea, proceda la vinzarea marfii, daca, intr-un termen rezonabil, el nu a
primit din partea persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa instructiuni
contrarii a caror executare ii poate fi ceruta in mod echitabil.
4. Daca marfa a fost vinduta in baza dispozitiilor prezentului articol,
suma obtinuta din vinzare trebuie pusa la dispozitia persoanei care are dreptul
de a dispune de marfa, minus cheltuielile care greveaza marfa. Daca aceste
cheltuieli sint mai mari decit suma obtinuta din vinzare, transportatorul are
dreptul la diferenta.
5. Procedura utilizata in caz de vinzare este determinata de legea sau de
uzantele locului unde se gaseste marfa.
CAP. 4
Raspunderea transportatorului
Art. 17
1. Transportatorul este raspunzator pentru pierderea totala sau partiala
sau pentru avariere, produse intre momentul primirii marfii si cel al
eliberarii acesteia, cit si pentru intirzierea in eliberare.
2. Transportatorul este exonerat de aceasta raspundere daca pierderea,
avaria sau intirzierea a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul
sa dispuna de marfa, un ordin al acesteia nerezultind dintr-o culpa a
transportatorului, un viciu propriu al marfii sau circumstante pe care
transportatorul nu putea sa le evite si ale caror consecinte nu le putea
preveni.
3. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de raspundere,
nici defectiunea vehiculului pe care-l foloseste pentru efectuarea
transportului, nici culpa persoanei de la care a inchiriat vehiculul sau a
prepusilor acesteia.
4. Tinind cont de articolul 18 paragrafele 2 pina la 5, transportatorul
este exonerat de raspundere daca pierderea sau avaria rezulta din riscurile
particulare inerente uneia sau mai multora dintre urmatoarele fapte:
a) folosirea de vehicule descoperite, fara prelate, daca aceasta folosire a
fost convenita intr-un mod expres si mentionata in scrisoarea de trasura;
b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru marfurile expuse prin felul
lor la stricaciuni sau avariere, cind aceste marfuri nu sint ambalate sau sint
rau ambalate;
c) manipularea, incarcarea, stivuirea sau descarcarea marfii de catre
expeditor sau destinatar sau de catre persoane care actioneaza in contul
expeditorului sau al al destinatarului;
d) natura unor marfuri expuse, datorita cauzelor inerente insesi naturii
lor, fie la pierdere totala sau partiala, fie la avarie in special prin
spargere, rugina, deteriorare interna si spontana, uscare, curgere, pierdere
normala sau prin actiunea insectelor sau a rozatoarelor;
e) insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
f) transportul de animale vii.
5. Daca in baza prezentului articol, transportatorul nu raspunde de unii
factori care au cauzat dauna, raspunderea sa nu este angajata decit in masura
in care factorii de care el raspunde, in baza prezentului articol, au
contribuit la dauna.
Art. 18
1. Sarcina probei ca pierderea, avaria sau intirzierea eliberarii a avut
drept cauza unul dintre factorii prevazuti in articolul 17 paragraful 2 incumba
transportatorului.
2. Cind transportatorul stabileste ca, tinind seama de circumstantele de
fapt, pierderea sau avarierea a putut sa rezulte din unu sau mai multe riscuri
particulare prevazute in articolul 17 paragraful 4, exista prezumtia ca ea a
rezultat din aceasta cauza. Cel in drept poate totusi sa faca dovada ca dauna
nu a avut drept cauza in intregime sau partial unul dintre aceste riscuri.
3. Prezumtia aratata mai sus nu este aplicabila in cazul prevazut de
articolul 17 paragraful 4 a), daca este vorba de o pierdere anormala sau o
pierdere de colete.
4. Daca transportul este efectuat cu ajutorul unui vehicul amenajat in
vederea protejarii marfurilor impotriva influentei caldurii, a frigului, a
variatiilor de temperatura sau a umiditatii aerului, transportatorul nu poate
invoca beneficiul prevederilor articolului 17 paragraful 4 d) decit daca face
dovada ca toate masurile care ii incumba, tinind cont de circumstante, au fost
luate in ceea ce priveste alegerea, intretinerea si folosirea acestor amenajari
si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.
5. Transportatorul nu poate invoca beneficiul prevederilor articolului 17
paragraful 4 f) decit daca face dovada ca toate masurile care ii incumba in mod
normal, tinind cont de circumstante, au fost luate si ca el s-a conformat
instructiunilor speciale care i-au fost date.
Art. 19
Se considera intirziere la eliberare atunci cind marfa nu a fost eliberata
in termenul convenit sau, daca nu a fost convenit un termen, atunci cind durata
efectiva a transportului depaseste timpul care in mod rezonabil este acordat
unui transportator diligent, tinindu-se cont de circumstante si, printre
altele, in cazul unei incarcari partiale, de timpul necesar pentru asamblarea
unei incarcaturi complete in conditii normale.
Art. 20
1. Cel in drept poate sa considere marfa pierduta, fara a prezenta alte
dovezi, cind aceasta nu a fost eliberata in termen de 30 zile de la expirarea
termenului convenit sau, daca nu a fost convenit un asemenea termen, in termen
de 60 zile de la la primirea marfii de catre transportator.
2. Cel in drept poate, primind despagubirea pentru marfa pierduta, sa
ceara, in scris, sa fie incunostintat imediat, in cazul in care marfa ar fi
gasita in cursul anului care urmeaza platii despagubirii. Confirmarea primirii
unei astfel de cereri se comunica in scris.
3. In termen de 30 zile de la primirea unei atari incunostintari cel in
drept poate cere ca marfa sa-i fie predata contra platii creantelor rezultind
din scrisoarea de trasura si contra restituirii despagubirii primite,
deducindu-se eventual cheltuielile care ar fi fost cuprinse in aceasta
despagubire si sub rezerva tuturor drepturilor la despagubire pentru
intirzierea la eliberare prevazuta in articolul 23 si, dupa caz, in articolul
26.
4. In cazul lipsei fie a cererii prevazute in paragraful 2, fie a
instructiunilor date in termenul de 30 zile prevazut in paragraful 3, sau daca
marfa a fost gasita dupa un an de la plata de despagubirii, transportatorul poate
dispune de aceasta, conform legislatiei locului unde se gaseste marfa.
Art. 21
Daca marfa este eliberata destinatarului fara incasarea sumei ramburs care
ar fi trebuit sa fie perceputa de catre transportator in virtutea dispozitiilor
contractului de transport, transportatorul este obligat sa despagubeasca pe
expeditor cu suma ramburs, fara a fi prejudiciat in dreptul sau in regres
impotriva destinatarului.
Art. 22
1. Daca expeditorul preda transportatorului marfuri periculoase, el ii semnaleaza
acestuia natura exacta a pericolului pe care marfurile il prezinta si ii indica
eventual precautiile care trebuie luate. In cazul cind aceasta semnalare nu a
fost consemnata in scrisoarea de trasura, sarcina de a face dovada, prin orice
mijloace, ca transportatorul a avut cunostinta de natura exacta a pericolului
pe care il prezenta transportul marfurilor sus-mentionate revine expeditorului
sau destinatarului.
2. Marfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare de catre
transportator in conditiile prevazute de paragraful 1 al prezentului articol
pot fi, in orice moment si in orice loc, descarcate, distruse sau facute
inofensive de catre transportator, fara nici o despagubire; expeditorul este in
plus raspunzator pentru toate cheltuielile si daunele rezultind din predarea la
transport a acestor marfuri sau pentru transportul lor.
Art. 23
1. Cind, in conformitate cu dispozitiile prezentei conventii, este pusa in
sarcina transportatorului o despagubire pentru pierderea totala sau partiala a
marfii, aceasta despagubire este calculata dupa valoarea marfii la locul si in
momentul primirii acesteia pentru transport.
2. Valoarea marfii este determinata pe baza cursului bursei sau, in lipsa
acestuia, pe baza pretului curent al pietei, sau, in lipsa amindurora, pe baza
valorii uzuale a marfurilor de acelasi fel si de aceeasi calitate.
3. Totusi, cuantumul despagubirii nu poate depasi 25 franci per kilogram de
greutate bruta lipsa. Prin franc se intelege francul-aur, cu greutatea de 10/31
grame si continut de finete de 0,900.
4. In plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale si alte
cheltuieli ivite cu ocazia transportului marfii, in totalitate in caz de
pierdere totala si proportional in caz de pierdere partiala; alte daune-interese
pentru pierdere nu sint datorate.
5. In caz de intirziere, daca cel in drept face dovada ca din aceasta
intirziere a rezultat un prejudiciu, transportatorul este tinut sa plateasca
daune care nu pot depasi pretul transportului.
6. O despagubire mai mare nu poate fi pretinsa decit in caz de declarare a
valorii marfii sau de declarare de interes special la predare, conform
articolelor 24 si 26.
Art. 24
Expeditorul poate sa declare in scrisoarea de trasura, contra platii unui
supliment de pret convenit, o valoare a marfii care depaseste limita mentionata
in paragraful 3 al articolului 23 si, in acest caz, valoarea declarata
inlocuieste aceasta limita.
Art. 25
1. In caz de avarie, transportatorul plateste contravaloarea deprecierii
marfii, calculata pe baza valorii stabilite in conformitate cu articolul 23
paragrafele 1, 2 si 4.
2. Totusi, despagubirea nu poate sa depaseasca:
a) daca totalul expeditiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi
trebuit platita in caz de pierdere totala;
b) daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care
ar trebui platita in caz de pierdere a partii depreciate.
Art. 26
1. Expeditorul poate fixa, facind mentiunea respectiva in scrisoarea de
trasura si contra platii un supliment de pret stabilit convenit, suma care
reprezinta un interes special la eliberare, pentru cazul unei pierderi sau
avarii si pentru cazul depasirii termenului convenit.
2. Daca a fost facuta o declaratie de interes special la eliberare, poate
fi ceruta - independent de despagubirile prevazute in articolele 23, 24 si 25
si pina la concurenta contravalorii interesului declarat - o despagubire egala
cu paguba suplimentara pentru care s-a facut dovada.
Art. 27
1. Cel in drept poate sa pretinda pentru pagubele suferite dobinzi. Aceste
dobinzi, calculate la 5% pe an, curg din ziua reclamatiei adresate in scris
transportatorului, sau, daca nu a existat o reclamatie, din ziua introducerii
actiunii in justitie.
2. Daca elementele care servesc ca baza de calcul al despagubirii nu sint
exprimate in moneda tarii in care se cere plata, convertirea va fi facuta la
cursul zilei si locului platii despagubirii.
Art. 28
1. In cazurile in care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avaria sau
intirzierea survenita in cursul unui transport supus prezentei conventii, pot
da loc unei reclamatii extracontractuale, transportatorul se poate prevala de
dispozitiile prezentei conventii care exclud raspunderea sa sau care determina
ori limiteaza despagubirile datorate.
In cazul cind, pentru pierdere, avarie sau intirziere intervine raspunderea
extracontractuala a uneia dintre persoanele pentru care transportatorul
raspunde potrivit prevederilor articolului 3, aceasta persoana poate, de asemenea,
sa se prevaleze de dispozitiile prezentei conventii care exclud raspunderea
transportatorului sau care determina ori limiteaza despagubirile datorate.
Art. 29
1. Transportatorul nu are dreptul sa se prevaleze de dispozitiile
prezentului capitol care exclud sau limiteaza raspunderea sa sau care rastoarna
sarcina probei, daca paguba a fost provocata din dolul sau sau dintr-o culpa
care ii este imputabila si care, in conformitate cu legea tarii careia ii
apartine organul de jurisdictie sesizat, este considerata echivalenta cu un
dol.
2. Acelasi lucru este valabil si daca faptele savirsite cu dol sau culpa
sint ale prepusilor transportatorului sau ale oricarei alte persoane la
serviciile carora el recurge pentru executarea transportului, daca acesti
prepusi sau persoane lucreaza in exercitiul functiunii lor. In acest caz,
prepusii sau celelalte persoane nu au dreptul de a se prevala, in ceea ce
priveste raspunderea lor, de dispozitiile din prezentul capitol, mentionate in
paragraful 1.
CAP. 5
Reclamatii si actiuni
Art. 30
1. Daca destinatarul a primit marfa fara sa fi constatat starea ei in
contradictoriu cu transportatorul sau daca cel mai tirziu in momentul
eliberarii, cind este vorba de pierderi ori avarii aparente, sau in termen de 7
zile de la data eliberarii in afara de duminici si sarbatori legale, cind este
vorba de pierderi sau avarii neaparente, nu a facut rezerve transportatorului,
indicind natura generala a pierderii sau avariei, se prezuma, pina la proba
contrarie, ca a primit marfa in starea descrisa in scrisoarea de trasura.
Rezervele aratate mai sus trebuie sa fie facute in scris daca este vorba de
pierderi sau de avarii neaparente.
2. Daca starea marfii a fost constatata in mod contradictoriu de catre
destinatar si transportator, dovada contrarie rezultatului acestei constatari
nu poate fi facuta decit daca este vorba de pierderi sau de avarii neaparente
si daca destinatarul a adresat rezervele sale in scris transportatorului in
termen de 7 zile, in afara duminicilor si a sarbatorilor legale, de la data
acestei constatari.
3. O depasire a termenului de eliberare poate da loc la despagubiri numai
daca a fost adresata o rezerva in scris, in termen de 21 de zile de la data
punerii marfii la dispozitia destinatarului.
4. Data eliberarii sau, dupa caz, cea a constatarii sau cea a punerii
marfii la dispozitie nu se include in termenele prevazute in prezentul articol.
5. Transportatorul si destinatarul trebuie sa-si acorde in mod reciproc
toate inlesnirile rezonabile pentru constatarile si verificarile necesare.
Art. 31
1. Pentru toate litigiile decurgind din transporturile supuse prezentei
conventii, reclamantul poate sa sesizeze, in afara organelor de jurisdictie ale
tarilor contractante, desemnate de comun acord de catre parti, organele de
jurisdictie din tara pe teritoriul careia:
a) se afla resedinta obisnuita a piritului, sediul sau principal sau
sucursala ori agentia prin intermediul careia contractul de transport a fost
incheiat; sau
b) este situat locul preluarii marfurilor sau a celui prevazut pentru
eliberarea marfurilor, si nu poate sesiza decit aceste organe de jurisdictie.
2. Daca in cazul unui litigiu din cele aratate la paragraful 1 din
prezentul articol este in curs de judecata o actiune la un organ de jurisdictie
competent potrivit prevederilor acestui paragraf sau daca intr-un asemenea
litigiu s-a pronuntat o hotarire de catre un astfel de organ de jurisdictie, nu
mai poate fi introdusa o noua actiune pentru aceeasi cauza intre aceleasi parti
cu exceptia cazului in care hotarirea organului de jurisdictie la care a fost
introdusa prima actiune nu este susceptibila de a fi executata in tara in care
este introdusa noua actiune.
3. Daca intr-un litigiu prevazut in paragraful 1 din prezentul articol o
hotarire data de un organ de jurisdictie al unei tari contractante a devenit
executorie in aceasta tara, ea devine de asemenea executorie in fiecare dintre
celelalte tari contractante, imediat dupa indeplinirea formalitatilor prevazute
in acest scop in tara interesata. Aceste formalitati nu pot duce la o revizuire
a cauzei.
4. Dispozitiile paragrafului 3 din prezentul articol se aplica hotaririlor
pronuntate contradictoriu, celor pronuntate in lipsa si tranzactiilor judiciare,
dar nu se aplica hotaririlor judecatoresti care sint cu executie provizorie,
nici hotaririlor prin care se acorda, in afara cheltuielilor de judecata,
daune-interese impotriva unui reclamant ca urmare a respingerii totale sau
partiale a actiunii sale.
5. Pentru asigurarea platii cheltuielilor ocazionate de actiunile in
justitie, cauzate de transporturile supuse prezentei conventii, nu se poate
solicita cautiune cetatenilor tarilor contractante care isi au domiciliul sau
un sediu in una dintre aceste tari.
Art. 32
1. Actiunile derivind din transporturile supuse prezentei conventii se
prescriu in termen de un an. Totusi, in caz de dol sau de culpa considerata de
legea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat ca echivalenta cu
dolul, termenul de prescriptie este de 3 ani. Termenul de prescriptie curge:
a) in caz de pierdere partiala, de avarie sau de intirziere, din ziua in
care marfa a fost eliberata;
b) in caz de pierdere totala, incepind de la a treizecea zi dupa expirarea
termenului convenit sau, daca nu a fost convenit nici un termen, incepind de la
a saizecea zi de la primirea marfii de catre transportator;
c) in toate celelalte cazuri, incepind de la expirarea unui termen de 3
luni de la data incheierii contractului de transport.
Ziua indicata mai sus ca punct de plecare al prescriptiei actiunii nu este
cuprinsa in termen.
2. O reclamatie scrisa suspenda prescriptia pina in ziua in care
transportatorul respinge reclamatia in scris si restituie documentele care erau
anexate. In caz de acceptare partiala a reclamatiei, prescriptia nu-si reia
cursul sau decit pentru partea din reclamatie, care ramine litigioasa. Dovada
primirii reclamatiei sau a raspunsului si a restituirii documentelor cade in
sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamatiile ulterioare avind acelasi
obiect nu suspenda prescriptia.
3. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 2 de mai sus, suspendarea
prescriptiei este reglementata potrivit legii tarii careia ii apartine organul
de jurisdictie sesizat. Aceasta prevedere se aplica si in cazul intreruperii
prescriptiei.
4. Actiunea prescrisa nu mai poate fi exercitata nici sub forma de cerere
reconventionala sau de exceptie.
Art. 33
Contractul de transport poate sa contina o clauza atribuind competenta unui
tribunal arbitral, cu conditia ca aceasta clauza sa prevada ca tribunalul
arbitral va aplica dispozitiile prezentei conventii.
CAP. 6
Dispozitii referitoare la transportul efectuat de transportatori succesivi
Art. 34
Daca un transport care face obiectul unui contract unic este executat in
mod succesiv de catre mai multi transportatori rutieri, fiecare dintre acestia
isi asuma raspunderea executarii transportului total, transportatorul al doilea
si fiecare dintre transportatorii urmatori devenind, prin primirea de catre ei
a marfii si a scrisorii de trasura, parti la contract, in conditiile prevazute
in scrisoarea de trasura.
Art. 35
1. Transportatorul care preia marfa de la transportatorul precedent ii
remite acestuia o confirmare de primire datata si semnata. El trebuie sa-si
inscrie numele si adresa sa pe al doilea exemplar al scrisorii de trasura. Daca
este cazul, el completeaza pe acest exemplar, cit si pe confirmarea de primire,
rezervele sale de natura celor prevazute in articolul 8 paragraful 2.
2. Dispozitiile articolului 9 se aplica relatiilor dintre transportatorii
succesivi.
Art. 36
Atit timp cit nu este vorba de o cerere reconventionala sau o exceptie
formulata in fata unei instante, referitoare la o actiune intemeiata pe acelasi
contract de transport, actiunea privind raspunderea pentru pierdere, avarie sau
intirziere nu poate fi indreptata decit impotriva primului transportator,
ultimului transportator sau transportatorului care a executat partea din
transport pe parcursul caruia s-a produs faptul care a cauzat pierderea, avaria
sau intirzierea; actiunea poate fi indreptata in acelasi timp impotriva mai
multora dintre acesti transportatori.
Art. 37
Transportatorul care a platit despagubiri, in conformitate cu dispozitiile
prezentei conventii, are dreptul de regres, pentru suma platita, impreuna cu
dobinzile si cheltuielile suportate, contra transportatorilor care au
participat la executarea contractului de transport conform dispozitiilor
urmatoare:
a) transportatorul prin fapta caruia s-a produs paguba trebuie sa suporte
singur despagubirea platita de el sau de un alt transportator;
b) daca paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai multi transportatori,
fiecare dintre ei trebuie sa plateasca o suma proportionala cu partea sa de
raspundere; daca evaluarea partilor de raspundere este imposibila, fiecare
dintre ei este raspunzator proportional cu partea de remunerare a transportului
care ii revine;
c) daca nu se poate stabili care dintre transportatori raspunde pentru
paguba, despagubirea se repartizeaza intre toti transportatorii, in proportia
fixata la litera b.
Art. 38
Daca unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de despagubire
care ii incumba si pe care nu a platit-o se repartizeaza intre toti ceilalti
transportatori, proportional cu remunerarea lor.
Art. 39
Transportatorul impotriva caruia se exercita un regres potrivit
prevederilor articolelor 37 si 38 nu poate contesta valabilitatea platii
efectuate de catre transportatorul care exercita regresul, daca despagubirea a
fost stabilita prin hotarire judecatoreasca, cu conditia sa fi fost informat
legal asupra procesului si sa fi avut posibilitatea sa intervina.
2. Transportatorul care voieste sa exercite dreptul sau in regres poate
sa-l formuleze inaintea tribunalului competent al tarii in care unul dintre
transportatorii interesati isi are resedinta obisnuita, sediul sau principal
sau sucursala ori agentia prin intermediul careia a fost incheiat contractul de
transport. Regresul poate fi exercitat impotriva tuturor transportatorilor
interesati, printr-o singura actiune.
3. Dispozitiile articolului 31 paragrafele 3 si 4 se aplica hotaririlor
judecatoresti privind actiunile in regres prevazute in articolele 37 si 38.
4. Dispozitiile articolului 32 sint aplicabile actiunilor in regres intre
transportatori. Totusi, prescriptia curge fie din ziua pronuntarii unei
hotariri judecatoresti definitive, prin care se fixeaza despagubirile care urmeaza
sa fie platite in virtutea dispozitiilor prezentei conventii, fie, in cazul in
care o astfel de hotarire nu exista, incepind din ziua platii efective.
Art. 40
Transportatorii sint liberi sa convina intre ei asupra unor dispozitii
derogatorii de la cele prevazute in articolele 37 si 38.
CAP. 7
Nulitatea stipulatiilor contrare conventiei
Art. 41
1. Sub rezerva dispozitiilor articolului 40, este nula si fara nici un
efect orice stipulatie care, direct sau indirect, ar deroga de la dispozitiile
prezentei conventii. Nulitatea unor astfel de stipulatii nu atrage nulitatea
celorlalte prevederi ale contractului.
2. In special vor fi nule toate clauzele prin care s-ar ceda
transportatorului beneficiul asigurarii marfii sau orice alta clauza analoaga,
ca si orice clauza care schimba sarcina probei.
CAP. 8
Dispozitii finale
Art. 42
1. Prezenta conventie este deschisa pentru semnare sau aderare tarilor
membre ale Comisiei Economice pentru Europa si tarilor admise la comisie cu
titlu consultativ conform paragrafului 8 al mandatului acestei comisii.
2. Tarile susceptibile sa participe la anumite lucrari ale Comisiei
Economice pentru Europa, conform paragrafului 11 al mandatului acestei comisii,
pot deveni parti contractante la prezenta conventie, aderind la ea dupa
intrarea sa in vigoare.
3. Conventia va fi deschisa pentru semnare pina la 31 august 1956 inclusiv.
Dupa aceasta data, ea va fi deschisa pentru aderare.
4. Prezenta conventie va fi ratificata.
5. Ratificarea sau aderarea va fi efectuata prin depunerea unui instrument
la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Art. 43
1. Prezenta conventie va intra in vigoare in a nouazecea zi dupa ce cinci
dintre tarile mentionate in paragraful 1 al articolului 42 vor fi depus
instrumentul de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare tara care o va ratifica sau va adera la ea dupa ce cinci
tari vor fi depus instrumentul de ratificare sau de aderare, prezenta conventie
va intra in vigoare in a nouazecea zi dupa depunerea instrumentului de
ratificare sau de aderare a tarii respective.
Art. 44
1. Fiecare parte contractanta va putea denunta prezenta conventie printr-o
notificare adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
2. Denuntarea va intra in vigoare la 12 luni de la data primirii
notificarii de denuntare de catre secretarul general.
Art. 45
Daca dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii numarul partilor
contractante va scadea, ca urmare a denuntarilor, la mai putin de cinci,
prezenta conventie va inceta sa mai fie in vigoare, incepind cu data la care
ultima dintre aceste denuntari va deveni valabila.
Art. 46
1. Orice tara va putea, in momentul depunerii instrumentului de ratificare
sau de aderare sau la orice data ulterioara, sa declare, prin notificare
adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, ca prezenta
conventie va fi aplicabila, la totalitatea sau numai la o parte a teritoriilor
pe care le reprezinta pe plan international. Conventia va fi aplicabila
teritoriului sau teritoriilor mentionate in notificare dupa a nouazecea zi din
momentul primirii acestei notificari de catre secretarul general sau, daca la
aceasta data conventia inca nu a intrat in vigoare, de la data intrarii sale in
vigoare.
2. Orice tara care va fi facut, conform paragrafului precedent, o
declaratie avind drept efect aplicarea acestei conventii pe un teritoriu pe
care ea il reprezinta pe plan international, va putea, conform articolului 44, sa
denunte conventia in ceea ce priveste numitul teritoriu.
Art. 47
Orice litigiu intre doua sau mai multe parti contractante privind
interpretarea sau aplicarea prezentei conventii, pe care partile nu au putut
sa-l reglementeze prin tratative sau prin alt mijloc, va putea fi adus, la
cererea oricareia dintre partile contractante interesate, inaintea Curtii
Internationale de Justitie, pentru a fi solutionat de aceasta.
Art. 48
1. Fiecare parte contractanta va putea, in momentul cind va semna sau
ratifica prezenta conventie sau va adera la ea, sa declare ca ea nu se
considera legata de prevederile articolului 47 al conventiei. Celelalte parti
contractante nu vor fi legate prin articolul 47 fata de orice parte
contractanta care a formulat o astfel de rezerva.
2. Orice parte contractanta care a formulat o rezerva conform paragrafului
1 va putea in orice moment sa ridice aceasta rezerva printr-o notificare
adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
3. Nici o alta rezerva la prezenta conventie nu va fi admisa.
Art. 49
1. Dupa ce prezenta conventie va fi fost in vigoare timp de 3 ani, orice
parte contractanta va putea, prin notificare adresata secretarului general al
Organizatiei Natiunilor Unite, sa ceara convocarea unei conferinte cu scopul de
a revizui prezenta conventie. Secretarul general va notifica aceasta cerere
tuturor partilor contractante si va convoca o conferinta de revizuire daca,
intr-un termen de 4 luni de la data notificarii adresate de el, cel putin un
sfert din numarul partilor contractante ii notifica acordul lor fata de aceasta
cerere.
2. Daca o conferinta este convocata conform paragrafului precedent,
secretarul general va instiinta despre aceasta toate partile contractante si le
va invita sa prezinte, in termen de 3 luni, propuneri care ar dori sa fie
examinate de conferinta. Secretarul general va comunica tuturor partilor
contractante ordinea de zi provizorie a conferintei, precum si textul acestor
propuneri, cel mai tirziu pina la 3 luni inainte de deschiderea conferintei.
3. Secretarul general va invita la orice conferinta convocata conform
prezentului articol toate tarile la care se refera paragraful 1 al articolului
42, precum si tarile devenite parti contractate prin aplicarea paragrafului 2
al articolului 42.
Art. 50
In afara de notificarile prevazute in articolul 49, secretarul general al
Organizatiei Natiunilor Unite va notifica tarilor vizate de paragraful 1 al
articolului 42, cit si tarilor devenite parti contractante prin aplicarea
paragrafului 2 al articolului 42:
a) ratificarea si aderarile conform articolului 42;
b) datele intrarii in vigoare a prezentei conventii, in conformitate cu
articolul 43;
c) denuntarile conform articolului 44;
d) abrogarea prezentei conventii conform articolului 45;
e) notificarile primite conform articolului 46;
f) declaratiile si notificarile primite conform paragrafelor 1 si 2 ale
articolului 48.
Art. 51
Dupa 31 august 1956, originalul prezentei conventii va fi depus la
secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va trimite copii
certificate fiecareia dintre tarile vizate in paragrafele 1 si 2 ale
articolului 42.
Drept care subsemnatii, valabil imputerniciti, au semnat prezenta
conventie.
Incheiata la Geneva, la nouasprezece mai una mie nouasute cincizeci si
sase, intr-un singur exemplar, in limbile engleza si franceza, ambele texte
avind aceeasi valabilitate.
*
PROTOCOL DE SEMNATURA
In momentul semnarii Conventiei referitoare la contractul de transport
international de marfuri pe sosele, subsemnatii, valabil imputerniciti, au
convenit asupra urmatoarelor declaratii si precizari:
1. Prezenta conventie nu se aplica transporturilor intre Regatul Unit al
Marii Britanii si al Irlandei de Nord si Republica Irlandei.
2. La articolul 1, paragraful 4:
Subsemnatii se angajeaza sa trateze incheierea de conventii referitoare la
contractul pentru transportul efectelor de stramutare si la contractul de
transport combinat.
Drept care subsemnatii, valabil imputerniciti, au semnat prezentul
protocol.
Intocmit la Geneva, la nouasprezece mai una mie nouasute cincizeci si sase,
intr un singur exemplar, in limbile engleza si franceza, amindoua textele avind
aceeasi valabilitate.