DECIZIE Nr.
999 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 575 din 18 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Dan Liviu Bubuiug în Dosarul nr. 16.954/211/2008 al
Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 16.954/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102
alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dan Liviu Bubuiug în
dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin.
(11), deoarece, pe lângă faptul că obligă proprietarul sau utilizatorul unui
vehicul să comunice poliţiei numele terţei persoane căreia i-a încredinţat
autoturismul, instituie şi sarcina de a confirma dacă el însuşi a condus la un
anumit moment determinat maşina folosită la comiterea unei contravenţii. Or, în
acord cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, orice persoană trebuie să beneficieze de dreptul
la tăcere şi de dreptul de a nu se autoincrimina sau de a nu contribui la propria
acuzare.
Judecătoria Cluj-Napoca opinează că excepţia este întemeiată, deoarece textul supus
controlului contravine art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) şi art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în
măsura în care acesta se referă şi la recunoaşterea propriei fapte şi vinovăţii
de către persoana interogată de agentul statului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „în situaţia
normei legale criticate aplicarea sancţiunii contravenţionale nu are incidenţă
cu respectarea garanţiilor stipulate de Convenţie, deoarece aceste garanţii se
manifestă doar în cadrul unui proces civil sau penal". De altfel, în ce
priveşte prezumţia de nevinovăţie, Comisia CEDO a apreciat în Cauza X
c/Austriche, Comis. EDH, 5 septembrie 1989 că obligaţia legală impusă
proprietarului unui vehicul sau şoferului de a comunica autorităţilor
identitatea adevăratului conducător al acelui vehicul nu reprezintă încălcări
ale prezumţiei de nevinovăţie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au
următorul conţinut: „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu
amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de
persoane fizice: [...]
14. necomunicarea de către proprietarul sau
utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliţiei rutiere, a identităţii
persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul spre a fi condus."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate ce stabilesc reguli referitoare la
circulaţia pe drumurile publice au ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfăşurării
fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea
vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la
trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor
legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi
a mediului", şi nu sunt de natură să încalce dreptul fundamental reglementat
de art. 21 din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Faptul că proprietarul ori
deţinătorul mandatat al unui autovehicul este ţinut de obligaţia consacrată de
textul legal criticat, chiar şi în interpretarea avansată de autor, nu
contravine cu nimic temeiului invocat, întrucât dreptul la un proces echitabil,
aşa cum rezultă din titulatura sa, reprezintă o exigenţă a unui proces
pendinte, indiferent că este în materie civilă sau penală, şi nu a eventualelor
faze administrative ce-l preced. In plus, chiar Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a statuat în jurisprudenţa sa că, din cauza înmulţirii numărului
„infracţiunilor uşoare", în special în domeniul circulaţiei rutiere, care
nu presupun un comportament atât de reprobabil şi o reacţie vădită a opiniei
publice specifice infracţiunilor propriu-zise, un stat are libertatea de a
introduce un sistem de sancţionare sui generis aplicabil de autorităţile
administrative, cu condiţia de a oferi persoanei interesate posibilitatea de a
contesta decizia luată în faţa unui tribunal care oferă toate garanţiile
prevăzute de art. 6 din Convenţie. Or, potrivit art. 118 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 „Impotriva procesului-verbal
de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile
de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost
constatată fapta."
Dreptul de a păstra tăcerea, fără a fi însă un drept
absolut, reprezintă o garanţie implicită a desfăşurării unui proces echitabil,
sens în care în materie penală se coroborează cu o altă garanţie specifică
referitoare la prezumţia de nevinovăţie. Aşa fiind, o eventuală recunoaştere a
proprietarului vehiculului cum că el este cel care l-a condus într-un moment
determinat nu poate fi convertită, în cadrul unui eventual proces ce ar avea ca
obiect contestarea sancţiunii contravenţionale, într-o probă peremptorie.
Aceasta, deoarece tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligaţia
legală impusă proprietarului unui vehicul sau oricărei persoane desemnate de
aceasta ca şofer de a-şi asuma responsabilitatea utilizării sale sau de a
comunica autorităţilor identitatea adevăratului conducător, sau impunerea unei
amenzi unui particular în calitate de proprietar al vehiculului staţionat în
loc nepermis, nu reprezintă încălcări ale prezumţiei de nevinovăţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dan
Liviu Bubuiug în Dosarul nr. 16.954/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru