DECIZIE Nr.
994 din 7 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 si art. 30 alin. 1, 2 si 4 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 739 din 31 octombrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 28 şi art. 30 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 3.805/3/2006 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.805/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 28 şi art. 30 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel într-o
cauză privind soluţionarea unei cereri de recuzare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că instanţa de judecată a încălcat
prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu i-a dat
posibilitatea să-şi susţină cererea de recuzare a judecătorilor, pe care a
formulat-o în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal opinează că
prevederile criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 28 şi art. 30 din Codul de procedură civilă sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheierea de sesizare,
instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu prevederile art. 28 şi
art. 30 din Codul de procedură civilă.
Curtea observă însă că dispoziţiile art. 30 alin. 3 din
Codul de procedură civilă au fost abrogate în mod expres prin art. I pct. 7 din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă.
In aceste condiţii, prin prezenta decizie Curtea se va
pronunţa asupra dispoziţiilor art. 28 şi art. 30 alin.1, 2 şi 4 din Codul de
procedură civilă, care au următorul conţinut:
- Art. 28: „1. Nu se pot
recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutore,
curator sau director al unei instituţii publice sau societăţi comerciale, când
aceştia nu au interes personal în judecarea pricinii.
2. Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe
sau ai unei secţii a acesteia.
21.
Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa
care soluţionează litigiul sunt inadmisibile.
3. Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate
formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător";
- Art. 30: „1. Recuzarea
judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu
poate să intre cel recuzat.
2. In cazul când din pricina recuzării nu se poate
alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa
ierarhic superioară.
[...]
4. Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art.
28 se soluţionează de instanţa în faţa căreia au fost formulate."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor.
Examinând excepţia, Curtea constată că prin Decizia nr.
265 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 379 din 19 mai 2008, s-a
mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate, excepţia fiind ridicată de
acelaşi autor, cu o motivare similară.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că textele
de lege criticate reprezintă norme procedurale care ţin de opţiunea
legiuitorului, exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege.
Cu privire la critica
referitoare la dispoziţiile art. 28 din Codul de procedură civilă, Curtea a
reţinut că instituţia recuzării în procesele judiciare se justifică prin
imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie
protejate de eventuala părtinire a judecătorului. Recuzarea nu poate fi, în
consecinţă, decât individuală, şi nu colectivă, şi nici nu poate conduce, în
sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de
a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.
Totodată, Curtea a statuat că prin textele de lege
criticate legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau
dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil
exercitării în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale.
De asemenea, Curtea a reţinut că, în măsura în care
normele legale criticate nu operează nicio distincţie între subiectele de drept
supuse incidenţei lor, susţinerea pretinsului său caracter discriminatoriu este
lipsită de temei şi nu poate fi primită. Aceste reguli de procedură se
justifică prin intenţia legiuitorului de a împiedica tergiversarea înfăptuirii
actului de justiţie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părţilor la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ţinându-se seama şi de
interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a
formulat cererea de recuzare.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 28 şi art. 30 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 3.805/3/2006 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu