Decizia Nr.993 din 22.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ioan Hudcic în Dosarul nr. 8.677/221/2011 al Judecătoriei Deva şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.304D/2012.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al treilea termen de judecată, ca urmare a solicitării autorului excepţiei de neconstituţionalitate formulate în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012 şi din 1 noiembrie 2012, când, în temeiul dispoziţiilor art. 24 din Constituţie privind garantarea dreptului la apărare, ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de 22 noiembrie 2012.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care menţionează că nu are apărător şi consideră că ar trebui să beneficieze de apărare din partea Avocatului Poporului. Depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 1.384 din 20 octombrie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 4.231/2012 din 17 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.677/221/2011, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ioan Hudcic într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, reglementată prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin art. 24 şi 136 din Constituţie. În acest sens arată că autostrăzile şi drumurile naţionale fac parte din proprietatea publică, fiind construite şi amenajate din impozite şi taxe plătite de cetăţeni, care sunt coproprietari, iar perceperea tarifelor de utilizare a drumurilor naţionale constituie o condiţionare a folosirii acestei proprietăţi. De asemenea, consideră că încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului încalcă dreptul la apărare. Totodată, arată că textele criticate sunt contrare Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri.Judecătoria Deva opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, raportat la art. 24 şi 136 din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. În urma sesizării, art. 9 alin. (3) a fost completat cu teza a doua prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012.Dispoziţiile criticate au în prezent următorul cuprins:

– art. 1 alin. (2) şi (3): „(2) Începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români şi străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi structurat în funcţie de perioada de parcurs şi de staţionare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) şi de numărul de axe, după caz.
(3) Tariful de utilizare este prevăzut în anexa nr. 1.“

– art. 9 alin. (3): „(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmeşte şi se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 136 referitor la proprietate. De asemenea, menţionează Directiva nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, în ceea ce priveşte tarifarea utilizării infrastructurii de transport rutier. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 introduce tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru toate vehiculele înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi străini, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi staţionare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată şi numărul de axe, după caz, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene seria L nr. 187/42 din 20 iulie 1999, în ceea ce priveşte tarifarea utilizării infrastructurii de transport rutier, aspecte reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 782 din 20 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, sau Decizia nr. 1.384 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2012. De asemenea, Curtea a reţinut că tariful de utilizare a drumurilor publice instituit prin ordonanţa criticată nu reprezintă o taxă, în sensul de obligaţie fiscală impusă unei anumite categorii de persoane şi care se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, deoarece, potrivit art. 12 alin. (1) din ordonanţa criticată, sumele încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare se constituie venit la dispoziţia Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. Totodată, aceste sume sunt utilizate - în exclusivitate - pentru finanţarea lucrărilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăţi în numele autorităţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrăzilor. Totodată, Curtea a arătat că prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 legiuitorul român a apreciat că este necesar să instituie obligaţia plăţii unui tarif pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români şi străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) al actului normativ menţionat. Neachitarea acestui tarif reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcţie de tipul vehiculului şi fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanţă, în acest sens fiind Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012. Potrivit art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, contravenţiilor prevăzute de acest act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, care la art. 31 alin. (1) stabileşte că „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia“. Ca atare, nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare, întrucât în faţa instanţei de judecată autorul îşi poate susţine motivele pe care le consideră necesare în favoarea apărării sale. Referitor la invocarea prevederilor art. 136 din Constituţie, Curtea observă că prevederile criticate nu conţin norme contrare dreptului de proprietate publică, întrucât, astfel cum s-a arătat şi mai sus, tarifele astfel percepute sunt destinate finanţării, întreţinerii şi reparaţiilor drumurilor naţionale din România. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 24 şi art. 136, fiind în acord şi cu Directiva nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999, iar excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ioan Hudcic în Dosarul nr. 8.677/221/2011 al Judecătoriei Deva. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu