DECIZIE Nr. 99
din 9 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 260 din 22 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă
- procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Gheorghe Pană şi Luminiţa Pană în Dosarul nr. 2. 360/2005 al Tribunalului
Teleorman - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune
menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea civilă nr. 589 R din 7 octombrie 2005,
pronunţată în Dosarul nr. 2. 360/2005, Tribunalul Teleorman - Secţia civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Pană şi
Luminiţa Pană într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva
unei hotărâri prin care s-a admis o acţiune în revendicare şi grăniţuire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că
dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă
contravin dispoziţiilor art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1),
art. 20'şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, precum şi
dispoziţiilor art. 2, 7 şi 8
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. In acest sens arată că „prin
aceste norme procedurale este stabilit drept unic criteriu al accesului la
căile de atac valoarea pecuniară a cauzei deduse judecăţii", iar „conform
acestui criteriu, în cauzele în care obiectul are o valoare până la un miliard
lei, inclusiv, cel nemulţumit de hotărârea pronunţată la fond are la dispoziţie
doar calea recursului". Pe de altă parte, dacă valoarea obiectului
litigiului depăşeşte 1 miliard lei, partea poate beneficia de „soluţionarea
litigiului atât în calea devolutivă a apelului - în care poate continua să
administreze probe asemănătoare fondului şi neacceptate în recurs [... ], cât
şi de calea recursului, având astfel la dispoziţie toate cele trei grade de
jurisdicţie". Aşa fiind, „introducerea acestui unic criteriu al valorii
pecuniare a procesului [... ] reprezintă o încălcare gravă a dreptului la un
proces echitabil".
Autorii excepţiei apreciază, de asemenea, că „într-o
asemenea situaţie accesul liber la actul de justiţie [... ] este condiţionat de
privilegiul averii" de care partea dispune.
Tribunalul Teleorman - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
apreciind că se impune menţinerea practicii Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţia legală criticată este constituţională, aşa cum a statuat Curtea
în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, care au
următorul conţinut:
- Art. 2821 alin. 1: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă
instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de
întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei
inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile
posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare
civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
"
Aceste dispoziţii sunt criticate de autorul excepţiei
în raport cu prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitor la
criteriile de nediscriminare, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea,
ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 20
referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21
alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Autorul excepţiei consideră că sunt încălcate şi
următoarele prevederi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: art. 2
privind interzicerea discriminării, art. 7 referitor la egalitatea oamenilor în
faţa legii şi dreptul la o
protecţie egală a legii şi art. 8 privind dreptul de acces efectiv la
instanţele judiciare naţionale.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a
pronunţat prin numeroase decizii, respingând de fiecare dată excepţia cu
acelaşi obiect.
Astfel, prin Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie
2005, Curtea a reţinut, în esenţă, că „diferenţierea hotărârilor care pot fi
sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului
litigiului, iar nu pe cel al averii [... ], aşa cum în mod eronat susţin
autorii excepţiei şi, prin urmare, textul legal atacat nu instituie
discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituţie, de natură să
aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Regimul
juridic diferit [... ] este determinat de deosebirea de situaţii care impune
soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării
cauzelor aflate pe rolul instanţelor".
Totodată, prin Decizia nr. 366 din 5 iulie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 19 septembrie
2005, Curtea a statuat că „în condiţiile în care nu există un drept al părţilor
de a beneficia de acces la
toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege,
iar în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, acesta are în vedere doar
dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci
posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie, nu se poate reţine
încălcarea art. 15 alin. (1) şi a art. 21 alin. (1) din Constituţie".
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Curtea reţine totodată că, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă,
„recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi
atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304,
instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele", aşa încât sunt
asigurate părţii toate garanţiile unui proces echitabil.
Pentru motivele arătate, Curtea
nu poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 2, 7 şi 8 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, cu raportare la prevederile art. 20 din
Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Gheorghe Pană şi Luminiţa Pană în Dosarul nr. 2. 360/2005
al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2006.
PRESEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu