DECIZIE Nr. 99 din 22 februarie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 345 din 25 aprilie 2005
Constantin Doldur - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Irina Loredana Lapadat - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, exceptie ridicata de Marioara Aleith in Dosarul nr. 262/2004 al Curtii de
Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
La apelul nominal raspunde autoarea exceptiei de neconstitutionalitate,
prin avocat Antonie Iorgovan. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura
de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul autoarei exceptiei de neconstitutionalitate solicita
admiterea acesteia. In esenta se sustine ca, in masura in care termenul de 6
luni prevazut de textul de lege criticat, pentru trimiterea notificarii, este
calificat ca fiind un termen de decadere, si nu unul de prescriptie, sunt
incalcate dispozitiile art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora nici
o lege nu poate impiedica exercitarea dreptului de acces liber la justitie. Se
mai arata ca, in sensul practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul
de acces la justitie nu este un drept absolut si poate fi supus unor
restrictii, cum ar fi termenele legale de prescriptie, cu conditia ca acestea
sa nu aduca atingere substantei dreptului, sa urmareasca un scop legitim si sa
existe un raport rezonabil de proportionalitate intre acesta si mijloacele
utilizate. Textul de lege criticat nu respecta aceste conditii de legitimitate
si proportionalitate a masurii de restrangere a exercitiului dreptului de acces
la justitie, prin faptul ca instituie un termen de decadere, a carui
nerespectare conduce la insasi pierderea dreptului de acces la justitie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca prin instituirea unui
termen de decadere nu este impiedicat accesul la justitie. Nu poate fi retinuta
nici incalcarea art. 44 din Constitutie, dat fiind ca principiul constitutional
al garantarii dreptului de proprietate privata protejeaza dreptul de
proprietate existent in patrimoniul titularului sau, nu vocatia la dobandirea
acestui drept. In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 1 alin. (3) din
Constitutie, se precizeaza ca notiunea de stat de drept nu este incompatibila
cu instituirea unor termene pentru exercitarea drepturilor procesuale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 262/2004,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21
alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie
ridicata de Marioara Aleith.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de
lege criticat incalca dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 21, art. 44 alin.
(1), (3), (6) si (8), art. 53 si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie.
Astfel, se arata ca prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
reglementeaza "o procedura administrativa care trebuie declansata intr-un
anumit termen, sub sanctiunea pierderii dreptului de a se adresa
justitiei", fiind astfel incalcate dispozitiile art. 21 si ale art. 1
alin. (3) din Constitutie. De asemenea, se sustine ca textul de lege criticat
este contrar si dispozitiilor art. 53 din Constitutie, deoarece nu prevede o
restrangere a dreptului de acces liber la justitie, ci chiar o decadere din
acest drept.
In ceea ce priveste incalcarea art. 44 alin. (1), (3), (6) si (8) din
Constitutie, autorul exceptiei sustine ca, potrivit acestor dispozitii
constitutionale, dreptul de proprietate este garantat, iar singura modalitate
de preluare a unui bun in proprietatea statului este exproprierea pentru cauza
de utilitate publica, cu dreapta si prealabila despagubire, astfel incat textul
de lege criticat este contrar acestor dispozitii constitutionale.
Referitor la invocarea incalcarii dispozitiilor art. 124 alin. (2) din
Constitutie, potrivit carora "Justitia este unica, impartiala si egala
pentru toti", se sustine ca textul criticat instituie o discriminare intre
cei care revendica dreptul de proprietate in baza dreptului comun, printr-o
actiune in revendicare imprescriptibila, si aceia care introduc actiuni in
revendicare a unor imobile ce cad sub incidenta Legii nr. 10/2001, obligati sa
respecte termenul de 6 luni prevazut prin textul de lege criticat.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Se arata ca nu poate fi retinuta incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (3),
art. 21, art. 53 si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie, deoarece
instituirea unui termen de decadere nu constituie o incalcare a accesului liber
la justitie, ci, "dimpotriva, o afirmare expresa a acestuia, in deplina
concordanta cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora
legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a
procesului in fata instantelor judecatoresti, inclusiv instituirea unor termene
in care sa poata fi exercitate anumite drepturi". In punctul de vedere prezentat
se mai arata ca lipsa unor termene care sa limiteze in timp procedurile
prevazute de lege sau a sanctiunii nerespectarii lor ar crea o stare de
insecuritate a circuitului civil, nerespectarea acestor termene fiind
imputabila exclusiv lipsei de diligenta a titularului dreptului. Cat priveste
invocarea incalcarii art. 44 din Constitutie, Guvernul arata ca acest text nu
este incident in cauza, dat fiind ca textul constitutional protejeaza
"dreptul de proprietate definitiv stabilit", iar in speta obiectul
litigiului il constituie chiar constatarea existentei sau inexistentei acestui
drept.
Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate, care
reglementeaza o sanctiune pentru nerespectarea termenului de trimitere a
notificarii pentru revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv, nu incalca
art. 21 din Constitutie, ci reprezinta o regula speciala de procedura,
referitoare la prescriptibilitatea dreptului de a solicita in justitie masuri
reparatorii, in natura sau prin echivalent, edictata de legiuitor in
conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie. Potrivit
punctului de vedere al Avocatului Poporului, nu este de retinut nici incalcarea
art. 44 alin. (1) din Constitutie, deoarece cadrul juridic stabilit de
legiuitor pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate poate fi
reglementat si prin instituirea unor limitari rezonabile in ceea ce priveste
valorificarea acestuia. Se mai arata ca textul de lege criticat nu contravine
dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 53 si ale art. 124 alin. (3) din
Constitutie, iar in ceea ce priveste dispozitiile constitutionale ale art. 44
alin. (3), (6) si (8), Avocatul Poporului considera ca acestea nu sunt
incidente in cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
Prevederile legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 21 alin. (5): "Nerespectarea termenului de 6 luni prevazut
pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in
justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale
criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3),
art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 44 alin. (1), (3), (6) si (8), art. 53 si
art. 124 alin. (2), al caror continut este urmatorul:
- Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social,
in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta
valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si
idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.";
- Art. 21 alin. (1), (2) si (3): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege. [...]
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. [...]
(6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie. [...]
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru
toti."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
Art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 reglementeaza termenul pentru
trimiterea unei notificari, act procedural prin intermediul caruia persoana
indreptatita la restituirea imobilului preluat abuziv - teren sau constructie,
ce cade sub incidenta Legii nr. 10/2001, solicita uneia dintre persoanele
juridice detinatoare, enumerate la art. 20 din aceeasi lege, restituirea in
natura a imobilului, potrivit procedurilor de restituire reglementate prin cap.
III din lege.
Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia
Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, liberul acces la justitie
semnifica faptul ca orice persoana se poate adresa instantelor judecatoresti
pentru apararea drepturilor, a libertatilor sau a intereselor sale legitime,
iar nu faptul ca acest drept nu poate fi supus nici unei conditionari.
Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat cu
respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin.
(2) din Constitutie, are legitimarea constitutionala de a stabili competenta
instantelor judecatoresti si procedura de judecata. Aceasta implica si
reglementarea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea dreptului nu
mai este posibila.
Mai mult, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu
cauza Golder impotriva Regatului Unit, 1975) s-a statuat ca "dreptul de
acces la tribunale nu este un drept absolut". S-a aratat ca, "fiind
vorba de un drept pe care Conventia l-a recunoscut fara sa-l defineasca in
intelesul restrans al cuvantului, exista posibilitatea limitarilor implicit
admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui
drept". Prin urmare, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor
Omului, dreptul de acces la justitie implica, prin insasi natura sa, o
reglementare din partea statului si poate fi supus unor limitari sau
conditionari, atat timp cat nu este atinsa substanta dreptului.
Curtea constata astfel ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile
art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, ci instituie norme
procedurale pentru exercitarea acestui drept, in conformitate cu dispozitiile
constitutionale ale art. 126 alin. (2), care prevede ca procedura de judecata
este prevazuta numai prin lege.
De altfel, asupra prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,
prin raportare la art. 21 din Constitutie, Curtea s-a mai pronuntat prin
Decizia nr. 185 din 27 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, prin care exceptia de
neconstitutionalitate a fost respinsa, retinandu-se ca "instituirea unui
termen de decadere nu este de natura sa impiedice accesul liber la justitie,
deoarece toate masurile luate de autoritatile si persoanele juridice prevazute
in Legea nr. 10/2001 pentru stabilirea si punerea in executare a masurilor
reparatorii prevazute de lege pot fi atacate in justitie de catre persoanele
interesate, pe baza dispozitiilor pe care insasi legea le prevede". De
asemenea, prin aceeasi decizie Curtea a constatat ca "textul criticat are
in vedere tocmai celeritatea solutionarii procesului, satisfacand astfel
cerinta solutionarii acestuia, intr-un termen rezonabil". Prin urmare nu
este intemeiata sustinerea autorului exceptiei privind incalcarea dispozitiilor
art. 21 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Partile au dreptul la
un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil".
Solutia pronuntata si considerentele ce au stat la baza acesteia sunt
valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura
a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.
Nu poate fi retinuta nici incalcarea art. 53 din Constitutie. Nici una
dintre situatiile limitativ prevazute de alin. (1) al art. 53, in care poate
interveni restrangerea exercitiului unui drept, nu are incidenta in cauza, dat
fiind ca nu este vorba de o restrangere a exercitiului dreptului de acces liber
la justitie al persoanelor interesate, ci, in fapt, de conditionarea
exercitarii acestui drept de respectarea anumitor termene procedurale.
In ceea ce priveste sustinerea ca ar fi fost incalcate dispozitiile art. 44
alin. (1) din Constitutie referitoare la garantarea dreptului de proprietate,
aceasta nu este intemeiata. Curtea constata ca prevederile legale criticate dau
expresie competentei constitutionale a legiuitorului, reglementata prin art. 44
alin. (1) teza a doua, de a stabili continutul si limitele dreptului de
proprietate.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat
si incalcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 44 alin. (3)
referitoare la expropriere, in art. 44 alin. (6) referitoare la despagubirile
cuvenite proprietarului in cazurile prevazute la alin. (3) si (5), precum si in
art. 44 alin. (8) referitoare la prezumtia de dobandire licita a averii. In
legatura cu aceste sustineri Curtea constata ca aceste dispozitii
constitutionale nu au incidenta in cauza.
De asemenea, Curtea retine ca prevederile legale criticate nu vin in
contradictie cu dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3)
referitoare la statul de drept si nici cu cele cuprinse in art. 124 alin. (2)
referitoare la unicitatea puterii judecatoresti, impartialitatea activitatii de
judecata sau egalitatea procesuala a partilor.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de
Marioara Aleith in Dosarul nr. 262/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a
IV-a civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 februarie 2005.
PRESEDINTE,
CONSTANTIN DOLDUR
Magistrat asistent,
Irina Loredana Lapadat