DECIZIE Nr. 99 din 6 martie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 alin.
4 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 276 din 19 aprilie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Claudiu Stroe in Dosarul nr. 3.355/2002 al Curtii Supreme de Justitie -
Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta
Curtii in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
3.355/2002, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392
alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Claudiu Stroe,
contestator recurent in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate invocate se arata ca
dispozitiile art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, care nu prevad
calea de atac a recursului impotriva unei decizii prin care se respinge
contestatia in anulare, contravin prevederilor art. 21 si 49 din Constitutie,
care statueaza liberul acces la justitie, respectiv principiul nerestrangerii
acestui drept, prevederilor art. 24 din Legea fundamentala, care reglementeaza
dreptul la aparare, precum si dispozitiilor art. 128 din Constitutie, care
asigura dreptul partilor de a exercita caile de atac, in conditiile legii,
impotriva hotararilor judecatoresti. De asemenea, autorul exceptiei considera ca
sunt incalcate si prevederile art. 20 alin. (1) din Constitutie cu raportare la
reglementarile din art. 1, art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind obligatia
de a respecta drepturile omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil,
public, desfasurat intr-un termen rezonabil, in fata unei instante independente
si impartiale, respectiv dreptul la un recurs efectiv.
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece liberul acces la justitie nu
presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se infaptuieste
justitia, iar instituirea unor reguli de procedura pentru desfasurarea
procesului si reglementarea cailor de atac sunt de competenta exclusiva a
legiuitorului. Se mai arata ca textul de lege criticat este in concordanta si
cu dispozitiile art. 6 paragraful 1, precum si cu cele ale art. 13 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile art. 392 alin. 4
din Codul de procedura penala sunt constitutionale. Se argumenteaza ca accesul
liber la justitie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin
care se infaptuieste justitia, iar stabilirea procedurii de judecata, inclusiv
reglementarea cailor de atac, este de competenta exclusiva a legiuitorului
ordinar. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv cu privire la caile de
atac, nu este contrara principiului egalitatii cetatenilor sau dreptului la aparare,
atata timp cat se asigura egalitatea cetatenilor in utilizarea lor.
Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, deoarece
contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, iar ratiunea sa este
aceea de a asigura remedierea erorilor ce s-ar putea produce in activitatea
instantelor judecatoresti. Intrucat contestatia in anulare, ca toate caile
extraordinare de atac, reprezinta o prelungire a procesului penal, aceasta
trebuie sa fie folosita sub un strict control judecatoresc. Se arata ca, in
jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca accesul la justitie nu
presupune accesul la toate mijloacele procedurale si la toate caile de atac. De
asemenea, se apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu sunt contrare nici
prevederilor art. 20 alin. (1) din Constitutie raportate la dispozitiile
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
in speta cele ale art. 6 paragraful 1 si ale art. 13, deoarece nu aduc atingere
in nici un fel dreptului de a se adresa justitiei sau elementelor care
caracterizeaza un proces echitabil.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 392 alin. 4 din Codul de
procedura penala sunt constitutionale. Referitor la neconstitutionalitatea
acestor dispozitii in raport cu art. 1, 6 si 13 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se apreciaza ca intre
acestea nu exista contradictii. In acest sens, se arata ca practica europeana a
statuat ca prevederile art. 6 din conventie nu sunt aplicabile cailor
extraordinare de atac, iar conceptul de "proces echitabil" nu implica
in mod necesar existenta mai multor grade de jurisdictie, deci a unor cai de
atac impotriva hotararilor judecatoresti, inclusiv cele extraordinare, si posibilitatea
exercitarii lor de catre toate partile din proces. Dreptul la recurs, prevazut
in art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la conventie, poate fi exercitat de
orice persoana declarata vinovata de catre o instanta, dar nu pentru toate
hotararile ce se pot da in cursul procesului penal. Totodata, se invoca
jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la textul de lege criticat.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra
exceptiei.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
392 alin. 4 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins:
"Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data in
apel este supusa recursului." Aceste dispozitii legale privesc caile de
atac ce pot fi folosite impotriva hotararilor judecatoresti date in
solutionarea contestatiei in anulare.
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca acest text contravine
dispozitiilor constitutionale ale art. 21, art. 20 alin. (1), cu referire la
art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, ale art. 24, 49 si ale art. 128 din Legea
fundamentala, deoarece nu prevede nici o cale de atac impotriva deciziei date
de instanta de recurs in solutionarea contestatiei in anulare.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata.
Asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de
procedura penala, precum si asupra argumentelor invocate in sustinerea acestei
exceptii, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, dintre
care mentionam Decizia nr. 261 din 5 decembrie 2000, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 174 din 5 aprilie 2001, si Decizia nr. 171
din 23 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 387
din 16 iulie 2001. Prin aceste decizii Curtea Constitutionala, respingand
exceptiile ridicate, a subliniat netemeinicia argumentelor invocate in
sustinerea lor.
Astfel, in Decizia nr. 261/2000, cu privire la contrarietatea dispozitiilor
art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala in raport cu art. 21 din
Constitutie, Curtea a retinut ca in activitatea sa jurisdictionala anterioara a
examinat semnificatia principiului liberului acces la justitie. Astfel, prin
Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca liberul
acces la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin
care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfasurare a
procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor
ordinare si extraordinare de atac, este de competenta exclusiva a
legiuitorului. Aceasta solutie decurge din dispozitiile art. 125 alin. (3) din
Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt
stabilite de lege", precum si din cele ale art. 128 din Constitutie,
conform carora "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si
Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
In considerentele aceleiasi decizii s-a retinut ca semnificatia art. 21
alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia accesul liber la justitie nu poate
fi ingradit, este aceea ca nici o categorie sau grup social nu poate fi exclus
de la exercitiul drepturilor procesuale prevazute de lege. Insa legiuitorul
poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de
procedura, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate
structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Lipsa posibilitatii de a
exercita o cale de atac impotriva incheierii de respingere in principiu a
contestatiei in anulare nu impiedica accesul la justitie, in conditiile in care
calea de atac a contestatiei in anulare poate fi promovata numai dupa ce au
fost exercitate toate caile ordinare de atac prevazute de lege [in cazurile
prevazute la art. 386 lit. a) - c) din Codul de procedura penala], partea
beneficiind de toate gradele de jurisdictie prevazute de lege.
Curtea a constatat, de asemenea, ca dispozitiile legale criticate sunt in
concordanta si cu prevederile art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Aceste considerente sunt valabile si in cauza de fata.
In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 24
din Constitutie, Curtea constata ca imposibilitatea legala de a exercita o cale
de atac impotriva incheierii de respingere in principiu a contestatiei in
anulare nu este de natura sa aduca atingere dreptului la aparare, deoarece nu
afecteaza modul in care partea isi exercita mijloacele procesuale pentru
apararea sa.
Referitor la sustinerea ca prevederile art. 392 alin. 4 din Codul de
procedura penala contravin dispozitiilor art. 49 din Constitutie, Curtea
constata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece prin reglementarea legala
supusa controlului de constitutionalitate nu se restrange exercitiul unor
drepturi sau al unor libertati.
In sfarsit, Curtea constata ca este nefondata si sustinerea potrivit careia
textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 1 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece continutul
dispozitiilor legale nu are nici o legatura cu obiectul de reglementare al
acestei norme juridice internationale.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 alin. 4
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Claudiu Stroe in Dosarul
nr. 3.355/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 martie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu