DECIZIE   Nr. 99 din 23 mai 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 389 din 21 august 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Grigorita Litvinenco si Elena Litvinenco in Dosarul nr. 3.153/1999 al Tribunalului Dolj - Sectia civila.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca scopul acestei ordonante este asigurarea protectiei atat a proprietarilor, cat si a chiriasilor. Potrivit art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie, este de competenta exclusiva a legiuitorului instituirea atat a regulilor de desfasurare a procesului, cat si a modului de exercitare a cailor de atac. In litigiile dintre proprietari si chiriasi, avand ca obiect schimbul obligatoriu de locuinta, legiuitorul a stabilit ca hotararile pronuntate de judecatorie pot fi atacate numai cu recurs, urmarind asigurarea solutionarii cu celeritate a acestora. Atacarea numai cu recurs a hotararii nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie, deoarece, potrivit art. 304^1 din Codul de procedura civila, instanta de judecata nu este legata de motivele ridicate de parte, ci poate sa puna din oficiu in discutie si alte motive.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 noiembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 3.153/1999, Tribunalul Dolj - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Grigorita Litvinenco si Elena Litvinenco intr-un proces civil privind un schimb obligatoriu de locuinta.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 sunt contrare prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, intrucat aduc "ingradiri exercitarii drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor prin restrangerea cailor de atac, in sensul eliminarii apelului, in situatia hotararilor pronuntate de judecatorie in litigiile privind schimbul obligatoriu de locuinte".
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia ridicata este neintemeiata, intrucat, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie, "este de competenta exclusiva a organului legislativ instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti si modalitatea de exercitare a cailor de atac, iar existenta unor proceduri speciale poate determina instituirea unor reglementari corespunzatoare care sa atribuie caracter definitiv unor hotarari judecatoresti ori sa limiteze, intr-un fel sau altul, exercitarea cailor de atac". Posibilitatea atacarii doar cu recurs a unor hotarari judecatoresti nu prejudiciaza partile, apreciaza instanta, "deoarece art. 304^1 din Codul de procedura civila, pentru a asigura un control judiciar deplin al hotararii atacate, stabileste ca, in cazurile in care hotararea nu poate fi atacata cu apel, recursul declarat nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304 din Codul de procedura civila, astfel ca instanta de recurs are posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza, de asemenea, ca exceptia ridicata este neintemeiata, intrucat din prevederile constitutionale referitoare la competenta instantelor de judecata, la procedura de judecata si la exercitarea cailor de atac "Nu rezulta ca reglementarile privitoare la infaptuirea justitiei trebuie sa prevada in mod obligatoriu, in toate cazurile, folosirea tuturor cailor de atac si angajarea competentei tuturor instantelor judecatoresti". Limitarea doar la recurs a cailor de atac ce pot fi exercitate impotriva hotararilor pronuntate in cauzele avand ca obiect schimbul obligatoriu de locuinta, se arata in acelasi punct de vedere, nu contravine Constitutiei, iar "ratiunea excluderii apelului in acestea este legata de necesitatea solutionarii urgente a cauzelor privind dreptul de folosinta a imobilelor si asigurarea stabilitatii raporturilor juridice in acest domeniu, fara a fi afectat nici un drept fundamental al partilor implicate in proces si nici calitatea actului de justitie".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Textul art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, criticat prin exceptia de neconstitutionalitate, are urmatorul cuprins: "Litigiile dintre proprietari si chiriasi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenta judecatoriei in raza careia se afla imobilul. Hotararea pronuntata de judecatorie poate fi atacata cu recurs. Hotararea instantei de recurs este definitiva si irevocabila."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca autorii acesteia critica, in realitate, teza a doua a art. 25, intrucat sustin ca prin dispozitiile acestei teze se inlatura posibilitatea atacarii cu apel a sentintei judecatoriei, reducandu-se astfel cele doua cai ordinare de atac la una singura, cea a recursului.
    Norma constitutionala invocata ca fiind incalcata de art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 este cuprinsa in art. 21, potrivit caruia "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
    Examinand textul de lege criticat, cu raportare la normele constitutionale invocate, Curtea constata ca acest text nu contravine prevederilor art. 125 si nici celor ale art. 128 din Constitutie. Dispozitiile art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 stabilesc o singura cale ordinara de atac impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii in cauzele avand ca obiect schimbul obligatoriu de locuinta. In conformitate cu prevederile art. 125 si ale art. 128 din Constitutie, stabilirea competentei instantelor judecatoresti, a procedurii de judecata, precum si a conditiilor de exercitare a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti intra in competenta exclusiva a legiuitorului. Accesul liber la justitie nu are semnificatia ca acesta trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
    In acest sens este, de altfel, si jurisprudenta Curtii Constitutionale care, prin numeroase decizii, precum, de exemplu, Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, si Decizia nr. 66 din 14 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 377 din 24 decembrie 1997, a statuat ca "Accesul liber la justitie nu inseamna ca el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti, deoarece competenta si caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, in considerarea unor situatii deosebite", precum si ca Legea fundamentala "nu cuprinde dispozitii referitoare la obligativitatea existentei tuturor cailor de atac [...], ci statueaza prin art. 128 ca <<Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii>>, iar art. 125 alin. (3) prevede ca prin lege se stabilesc competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata".
    De asemenea, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca "semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia accesul la justitie nu poate fi ingradit prin lege, este aceea ca nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social. Insa legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac".
    Curtea mai constata ca nici reglementarile internationale in materie nu impun un anumit numar al gradelor de jurisdictie sau un anumit numar al cailor de atac. Astfel, art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevede asigurarea posibilitatii unui recurs efectiv la o instanta nationala. De asemenea, art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la conventie prevede: "Orice persoana declarata vinovata de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege", iar in paragraful 2 al aceluiasi articol se prevede posibilitatea stabilirii, prin exceptie, si a unui singur grad de jurisdictie in cazul infractiunilor minore sau in cazul in care cel interesat a fost judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie. Totodata Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin hotararea pronuntata in cazul "Golder contra Regatului Unit", 1975, a statuat: "Dreptul de acces la tribunale, apreciaza Curtea, nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care conventia l-a recunoscut fara sa-l defineasca in sensul restrans al cuvantului, exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept."
    In acest context Curtea Constitutionala constata ca prin Codul de procedura civila, precum si prin Codul de procedura penala s-a adoptat, de principiu, existenta a trei grade de jurisdictie, cu doua cai ordinare de atac - apelul si recursul -, regula generala de la care, prin lege, s-au prevazut derogari, determinate de situatii speciale, toate acestea fiind insa in deplina concordanta cu prevederile constitutionale.
    Considerentele pe care s-au bazat solutiile anterioare ale Curtii Constitutionale, pronuntate in cauze similare, sunt valabile si in prezenta cauza, neexistand nici un motiv pentru reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Grigorita Litvinenco si Elena Litvinenco in Dosarul nr. 3.153/1999 al Tribunalului Dolj - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 mai 2000.

                 PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                              LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu