DECIZIE   Nr. 987 din 30 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 71 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 540 din 4 august 2009

Ioan Vida                                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Puskas Valentin Zoltan                    -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Augustin Zegrean                            -judecător

Simona Ricu                                    - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Unita Turism Holding" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 3.930/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat Valeriu Stoica, cu împuternicire avocaţială, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care susţine admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat contravine dreptului de proprietate, prevăzut de art. 44 din Constituţie, deoarece lipseşte pe titularul acestui drept de atributele usus, fructusşi abusus, care dau substanţă dreptului de proprietate. Sensul normei constituţionale invocate este şi acela de a proteja pe titularul său în faţa autorităţilor publice, iar obligaţia de a nu face, impusă de dispoziţiile criticate, depăşeşte, prin efectele sale, chiar şi natura sarcinilor referitoare la protecţia mediului ce revin, în temeiul art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală, proprietarului. Restricţia stabilită de art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 se aplică discriminatoriu, în sensul că vizează doar proprietarii terenurilor intravilane considerate ca aparţinând spaţiului verde, aduce atingere înseşi substanţei dreptului şi nu se justifică nici din perspectiva prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007, care impun autorităţilor administraţiei publice locale obligaţia de a asigura din terenul intravilan   o   suprafaţă   de   spaţiu   verde   de    minimum 20 m2/locuitor, deoarece aceasta nu poate să incumbe unei persoane private, ci doar statului, prin organele sale administrativ-teritoriale. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 824/2008, asupra aceloraşi probleme şi prin raportare la aceleaşi texte fundamentale invocate şi în această cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 12 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.930/117/2008, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Unita Turism Holding" - S.A. din Timişoara într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare a unui act administrativ.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate, prin care este interzisă şi sancţionată schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, echivalează, practic, cu o expropriere. Spre deosebire de titularii unui drept de proprietate asupra unui teren ce nu are aceeaşi destinaţie, cei ce deţin o astfel de proprietate sunt împiedicaţi să construiască pe acel teren, ceea ce înseamnă, în opinia autorului excepţiei, restrângerea exerciţiului dreptului absolut şi exclusiv de proprietate, în sensul intervenţiei unui terţ - autoritate publică, în cazul de faţă - asupra modalităţii de exercitare a unuia dintre atributele acestui drept. Chiar dacă art. 44 alin. (7) din Constituţie impune titularilor dreptului de proprietate obligaţia respectării sarcinilor privind protecţia mediului, se arată că interdicţia reglementată de art. 71 din ordonanţa de urgenţă criticată depăşeşte caracterul unei sarcini care grevează dreptul de proprietate, deoarece atinge chiar substanţa dreptului în sine. Instituţiile abilitate ale statului ar avea eventual posibilitatea de a apela la instituţia exproprierii, dacă ar fi îndeplinite cerinţele privind cauza de utilitate publică şi de prealabilă despăgubire. Pe de altă parte, se arată că noţiunea de „corelare" în contextul planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu nu trebuie înţeleasă în sensul în care să se ajungă la încălcarea dreptului de proprietate privată. In concluzie, textul criticat operează o restrângere a dreptului de proprietate privată, fără a fi îndeplinite condiţiile cuprinse la art. 53 din Constituţie privind caracterul proporţional, obiectiv şi rezonabil al măsurii respective şi anihilează, în acelaşi timp, chiar existenţa dreptului.

Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 sunt constituţionale, fiind conforme prevederilor art. 44 şi ale art. 53 din Legea fundamentală.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care s-a pronunţat si Curtea Constituţională prin Deciziile sale nr. 824/2008 şi nr. 1416/2008.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 sunt constituţionale, invocând în argumentarea opiniei sale jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 octombrie 2007. Textul de lege examinat are următoarea redactare:

- Art. 71: „(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.

(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută."

Autorul apreciază că textul criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(4) privind principiul garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului au mai constituit obiect al controlului exercitat de aceasta, din prisma unor critici similare şi prin invocarea aceloraşi temeiuri din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză.

Cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 824 din 7 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, şi a Deciziei nr. 1.416 din 17 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, Curtea a constatat netemeinicia criticilor formulate, reţinând, în esenţă, că „ocrotirea şi garantarea dreptului la un mediu sănătos, prevăzut de art. 35 din Constituţie, reprezintă scopul reglementării art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului", precum şi că acest text nu contravine prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţie, referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate şi la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, „atât timp cât măsura dispusă de textul de lege criticat nu atinge dreptul în însăşi substanţa sa, ci instituie doar o limitare obiectivă şi rezonabilă, în acord cu principiile fundamentale." De asemenea, a mai reţinut că „împrejurarea că, în practică, (...) pot apărea abuzuri cu consecinţe prejudiciabile pentru proprietarii terenurilor ce fac obiectul reglementării criticate constituie exclusiv o problemă de fapt, asupra căreia urmează a se pronunţa instanţele judecătoreşti ordinare, Curtea Constituţională nefiind competentă a decide cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate. De altfel, (...) pentru lipsa de folosinţă a terenurilor proprietate privată amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, proprietarii terenurilor sunt îndreptăţiţi să beneficieze de despăgubiri. Astfel, nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de interdicţia instituită prin lege să solicite autorităţilor administraţiei publice locale repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun."

Deoarece în cauza de faţă nu au fost prezentate elemente noi, care să determine modificarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, soluţia pronunţată, precum şi considerentele ce au fundamentat-o se menţin, pentru identitate de raţiune, şi în acest dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Unita Turism Holding" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 3.930/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 iunie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi