DECIZIE Nr.
980 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 din Legea cadastrului si a
publicitatii imobiliare nr. 7/1996, republicata, si ale art. 5 alin. (2) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 588 din 19 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Solomon
Tara Development" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 12.380/245/2007 al
Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea
acesteia. In acest sens, depune concluzii scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 12.380/245/2007, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, precum şi
celor ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Solomon Tara Development"
- S.R.L, din Iaşi într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva încheierii
de carte funciară.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că reglementarea criticată este
neconstituţională, întrucât normele constituţionale garantează controlul
judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea
contenciosului administrativ. Or, încheierea de carte funciară fiind un act
administrativ, iar Legea nr. 7/1996 neconferind calitate procesuală pasivă
instituţiei care a emis acest act, în speţă Oficiul de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară, este evident că dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii
imobiliare contravin Legii fundamentale.
Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 50
din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, astfel cum
au fost modificate şi completate prin art. I pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 64/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 451 din 2 iulie 2010, precum şi prevederile art. 5 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 50 din Legea nr. 7/1996:
„(1)Incheierea se comunică celui care a cerut
înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte
persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la
imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu
mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
(2)Persoanele interesate pot formula cerere de
reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de
la comunicare, care se soluţionează prin încheiere de către registratorul-şef
din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul.
(21)Impotriva încheierii
registratorului-şef emise potrivit alin. (2) se poate formula plângere în
termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi plângerea
împotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în
cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea
judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul,
însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.
(22)Plângerea împotriva încheierii se
poate depune şi direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială
se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita din oficiu biroului
teritorial comunicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi
notarea plângerii în cartea funciară.
(3)Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi
atacată cu apel.
(4)Hotărârea judecătorească definitivă şi
irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care
s-a pronunţat ultima asupra fondului.
(5) Inscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri
judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la
biroul teritorial.
(6) In cazul respingerii plângerii prin hotărâre
judecătorească definitivă şi irevocabilă, notările făcute se radiază din
oficiu.";
- Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:
„(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora
se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 52 alin. (1)
referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi celor ale
art. 126 privind instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege
criticate în speţe având motivări similare, prilej cu care a statuat că acestea
nu contravin Legii fundamentale.
Astfel, referitor la critica privind
neconstituţionalitatea art. 50 din Legea nr. 7/1996, prin Decizia nr. 18 din 12
ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din
5 februarie 2010, Curtea a statuat că „încheierile prin care sunt soluţionate
cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară sunt acte
administrative provizorii supuse controlului contenciosului administrativ
special, reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 7/1996. Stabilirea sferei
persoanelor cărora li se comunică încheierea de înscriere sau de respingere a
cererii de înscriere ori radiere a unui act sau fapt juridic în cartea
funciară, doar la cel care a cerut înscrierea ori radierea unui act sau fapt
juridic, precum şi la celelalte persoane interesate potrivit menţiunilor din
cartea funciară, al căror interes este prezumat legal, este justificată
obiectiv şi raţional de necesitatea evitării nesiguranţei cu privire la
menţiunile din cartea funciară şi de apărarea principiului securităţii
drepturilor subiective civile.
Totodată, Constituţia nu cuprinde dispoziţii care să
stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, stabilind în
art. 129 că acestea se exercită «în condiţiile legii». De altfel, persoanele
interesate, ale căror drepturi au fost încălcate prin înscrierile din cartea
funciară, au deschisă calea altor acţiuni de carte funciară, cu caracter
contencios, reglementate de Legea nr. 7/1996. Astfel, art. 34 din lege prevede
că orice persoană care justifică un interes poate formula o cerere de
rectificare a înscrierilor din cartea funciară, în măsura în care printr-o
hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea
sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul
înscris a fost greşit calificat, nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă
a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia
s-a făcut înscrierea ori înscrierea din cartea funciară nu mai este în
concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului. Aşadar, posibilitatea
rectificării înscrierilor făcute în cartea funciară reprezintă o măsură de
protecţie a dreptului de proprietate şi de asigurare a securităţii circuitului
civil."
In ceea ce priveşte critica privind pretinsa
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,
prin Decizia nr. 946 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007, Curtea a statuat că nu sunt
nesocotite dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, „deoarece acesta se
limitează numai la reglementarea constituţională a garantării controlului
judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea
contenciosului administrativ, de la care fac excepţie în mod absolut numai două
categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc
raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nicio formă
controlului judecătoresc".
De asemenea, prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie
2006, Curtea a constatat, printre altele, că „textul de lege criticat nu
sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care
se referă, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse
prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci
controlul lor judecătoresc se realizează potrivit altei proceduri stabilite
prin lege organică".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.
7/1996 şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Solomon Tara
Development" - S.R.L, din Iaşi în Dosarul nr. 12.380/245/2007 al
Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora