DECIZIE Nr.
979 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (3) si (5), art. 8 alin. (2)
si art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei
judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 si art. 219 alin. 1 din Codul de
procedura penala, art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
functionarilor publici si art. 10 alin. (5) si (8) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie si lit. A pct. 4
din anexa nr. 1 la Ordonanta Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea si alte
drepturi ale politistilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 574 din 12 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi art. 10 din Legea
nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, art. 135,
art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 89 alin.
(2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 10
alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie şi lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa
Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor,
excepţie ridicată de Mihai Udrea în Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate privind
dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003,
arătând că aceste dispoziţii au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din
Legea nr. 330/2009, soluţia legislativă criticată nefiind preluată în actul
abrogator. Cât priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate ca fiind
neconstituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată,
sens în care arată că cele două categorii de poliţişti comparate se află în
situaţii diferite prin prisma atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin,
astfel că este justificată instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 august 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin.
(2) şi art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea
poliţiei judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de
procedură penală, art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi lit. A pct. 4
din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte
drepturi ale poliţiştilor, excepţie ridicată de Mihai Udrea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1), art.
41, 53, 131 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, întrucât creează o
discriminare între poliţiştii de poliţie judiciară aflaţi sub autoritatea
procurorului general care sunt detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie şi
cei care nu sunt detaşaţi la această direcţie, dar care muncesc la Parchetul de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor
obligatorii ale procurorului general, în aceeaşi măsură ca şi cei din Direcţia
Naţională Anticorupţie. De asemenea, consideră că nu există o motivaţie
obiectivă care să justifice acest tratament diferenţiat.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios
administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile
de lege criticate sunt conforme prevederilor constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr.
364/2004, ale art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002, ale art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de
procedură penală şi ale art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 sunt
constituţionale. In ceea ce priveşte dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1
la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, arată că acestea au fost abrogate prin
dispoziţiile Legii nr. 330/2009, astfel că excepţia de neconstituţionalitate cu
privire la aceste dispoziţii de lege este inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, înscrisurile depuse la dosar de părţi, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2) şi art. 10
din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 23 septembrie
2004, dispoziţii potrivit cărora:
-Art. 2 alin. (3) şi (5): „(3) Ca organe de
cercetare ale poliţiei judiciare funcţionează lucrători specializaţi din
Ministerul Administraţiei şi Internelor anume desemnaţi de ministrul
administraţiei şi internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi îşi desfăşoară
activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau sunt desemnaţi şi funcţionează în alt
mod, potrivit unor legi speciale. [...]
(5) Poliţia judiciară a Parchetului Naţional
Anticoruptie se organizează şi funcţionează potrivit legii speciale a
Parchetului Naţional Anticoruptie.";
-Art. 8 alin. (2): „(2) Şefii ierarhici pot da
poliţiştilor care fac parte din poliţia judiciară dispoziţii şi îndrumări în
efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor şi de strângere a
datelor în vederea identificării autorilor infracţiunilor şi începerii
urmăririi penale.";
-Art. 10: „Lucrătorilor poliţiei judiciare li se
aplică prevederile Statutului poliţistului şi ale celorlalte acte normative în
vigoare care reglementează activitatea structurilor din care fac parte."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi
dispoziţiile art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de procedură
penală, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 135: „Organul de urmărire penală sau instanţa
de judecată poate dispune, în condiţiile arătate în art. 132, efectuarea unui
act de procedură şi prin delegare. Delegarea poate fi dată numai unui organ sau
unei instanţe de judecată ierarhic inferioare.
Dispoziţiile privitoare la comisia rogatorie se
aplică în mod corespunzător şi în caz de delegare.";
- Art. 217 alin. 4: „In cauzele în care urmărirea
penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanţă ca
anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliţiei
judiciare.";
- Art. 219 alin. 1: „Procurorul poate să dea
dispoziţii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală. In cazul
organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, organele ierarhic superioare ale
acestora nu pot să le dea îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală,
procurorul fiind singurul competent în acest sens."
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie şi dispoziţiile art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, dispoziţii potrivit cărora: „(2)
Detaşarea se poate dispune dacă pregătirea profesională a funcţionarului public
corespunde atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei publice, cu respectarea
categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public. Detaşarea
se poate dispune şi pe o funcţie publică de conducere, cu aplicarea dispoziţiilor
art. 92 alin. (2), dacă funcţionarul public îndeplineşte condiţiile de studii
şi vechime în specialitatea studiilor şi dacă nu există în cadrul autorităţii
sau instituţiei publice funcţionari publici care să exercite cu caracter
temporar funcţia publică. Funcţionarul public poate fi detaşat pe o funcţie
publică inferioară, numai cu acordul său scris."
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 10 alin. (5) şi (8)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din
11 aprilie 2002, dispoziţii potrivit cărora: „(5) Detaşarea ofiţerilor şi a
agenţilor de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Naţionale Anticoruptie se
face, la propunerea nominală a procurorului şef al Direcţiei Naţionale
Anticoruptie, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, iar
numirea acestora în funcţii se face prin ordin al procurorului şef al acestei
direcţii. [...]
(8) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, pe
perioada numirii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticoruptie, au drepturile şi
obligaţiile prevăzute de lege pentru ofiţerii de poliţie şi agenţii de poliţie,
cu excepţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. Atribuţiile prevăzute
de lege pentru ministrul administraţiei şi internelor privind drepturile şi
răspunderile ce revin ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se exercită
de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticoruptie. Atribuţiile privind
acordarea gradelor profesionale pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară
se exercită de ministrul administraţiei şi internelor, la propunerea
procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticoruptie."
In sfârşit, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie şi dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa
Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie
2003, dispoziţii potrivit cărora: „A. Coeficienţii de ierarhizare pentru
funcţiile îndeplinite, specifice poliţiştilor: [...]
4. Funcţionari publici de execuţie
Nr. crt.
|
Denumirea funcţiei
|
Categoria
|
Coeficientul de ierarhizare
|
|
|
|
minim
|
maxim
|
1.
|
Consilier al ministrului
|
A
|
-
|
6,40
|
2.
|
Consilier al secretarului de stat
|
A
|
-
|
5,50
|
3.
|
Ofiţer specialist principal
|
A
|
4,70
|
4,90
|
4.
|
Ofiţer specialist
|
A
|
4,20
|
4,70
|
5.
|
Ofiţer principal
|
A
|
3,80
|
4,60
|
6.
|
Ofiţer
|
A
|
2,90
|
3,70
|
7.
|
Ofiţer debutant
|
A
|
-
|
2,80"
|
Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege
criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la muncă şi protecţia
socială a muncii, art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană
şi art. 131 privind rolul Ministerului Public. De asemenea, consideră că sunt
încălcate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării şi art. 23
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care consacră dreptul la un
salariu egal pentru muncă egală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului
nr. 38/2003 au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie
2009. Actul abrogator reglementează salarizarea poliţiştilor, însă într-o
manieră diferită de cea a dispoziţiilor de lege criticate, astfel că soluţia
legislativă criticată nu se mai regăseşte în Legea nr. 330/2009. Aşa fiind,
Curtea reţine că, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit
căruia instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra
dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la
Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 a devenit inadmisibilă.
In continuare, examinând criticile de
neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8
alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 364/2004, ale art. 135, art. 217 alin. 4 şi
art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală, ale art. 89 alin. (2) din Legea
nr. 188/1999 şi ale art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002, Curtea constată că aceste critici au în vedere, în
esenţă, diferenţa de tratament juridic instituită de lege între ofiţerii şi
agenţii de poliţie din cadrul poliţiei judiciare care funcţionează în cadrul
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cei care
funcţionează în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Astfel, autorul
excepţiei este nemulţumit de faptul că reglementarea organizării şi
funcţionării poliţiei judiciare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie se face
printr-o lege specială, precum şi de faptul că există o diferenţă de tratament
juridic sub aspectul salarizării între cele două categorii de ofiţeri şi agenţi
de poliţie.
Faţă de acestea, Curtea reţine că problema instituirii
unei reglementări speciale în ceea ce priveşte personalul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie în raport cu persoanele care ocupă aceleaşi funcţii, dar care nu
sunt încadrate în această direcţie, a fost dezbătută în mai multe rânduri în
jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, având în vedere chiar
dispoziţiile prin care Legea nr. 330/2009 reglementa salarizarea personalului
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curtea, prin Decizia nr. 243 din 16 martie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai
2010, a reţinut că „stabilirea salariilor poliţiştilor se face ţinând cont de o
serie de criterii, precum responsabilităţile avute, atribuţiile, rolul,
complexitatea şi importanţa socială a funcţiei exercitate, gradul de efort şi
risc, pregătirea şi competenţa profesională, precum şi interdicţiile şi
restrângerea unor drepturi prevăzute de lege. Aprecierea tuturor acestor
criterii revine competenţei legiuitorului. Rolul instanţei de contencios
constituţional este acela de a veghea la respectarea principiilor
constituţionale în reglementarea salarizării, printre acestea regăsindu-se şi
principiul egalităţii în drepturi, care presupune un salariu egal pentru o
muncă egală, In situaţia pusă în discuţie în speţă, este evident însă că se are
în vedere compararea unor situaţii diferite, respectiv cea a unei categorii
socioprofesionale cu atribuţii şi responsabilităţi specifice privind
infracţiuni cu un anume grad de pericol social şi un anume impact asupra
societăţii, respectiv infracţiunile grave de corupţie şi crimă organizată, în
raport cu cea a celorlalţi poliţişti din poliţia judiciară, având o competenţă
generală. A proceda la analizarea tuturor aspectelor de fapt care pun în
discuţie aprecierea complexităţii responsabilităţilor, a atribuţiilor şi a
pericolului la care sunt supuse cele două categorii de poliţişti pentru a
decide dacă tratamentul juridic diferenţiat se impune sau nu ar însemna o
substituire a Curţii Constituţionale în rolul legiuitorului, cu încălcarea
principiului separaţiei puterilor în stat."
Curtea consideră că cele reţinute în decizia amintită
mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, impunându-se, în
consecinţă, respingerea criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la
Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale
poliţiştilor, excepţie ridicată de Mihai Udrea în Dosarul nr. 40.244./3/CA/2007
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi (5), art. 8 alin. (2)
şi art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei
judiciare, art. 135, art. 217 alin. 4 şi art. 219 alin. 1 din Codul de
procedură penală, art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici şi art. 10 alin. (5) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea