DECIZIE Nr.
978 din 6 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 804 din 26 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion
Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de cetăţeanul chinez Zheng
Jiaying, prin reprezentant legal Li Qiaoxiu, în Dosarul nr. 914/302/2007 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cauză ce face obiectul Dosarului nr.
544D/2007 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde reprezentantul legal al
autorului excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba chineză desemnat în
cauză spre a asigura traducerea, dl Ioan Budura.
Curtea dispune a se face apelul
şi în dosarele nr. 819D/2007 şi nr. 820D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie
de neconstituţionalitate, ridicată de cetăţenii chinezi Liu Qiumei şi Guo
Donghua în dosarele nr. 3.035/302/2007 şi nr. 2.791/302/2007 ale Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal răspund personal autorii excepţiei,
lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune
în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorii excepţiilor, prin traducător, sunt de acord cu
conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de
acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 819D/2007 şi nr. 820D/2007
la Dosarul nr. 544D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul părţilor prezente. Prin traducător, acestea
susţin că legea criticată nu oferă destinatarilor săi suficientă protecţie, în
sensul ocrotirii vieţii de familie a străinilor care se află de o perioadă
îndelungată de timp în România, si-au întemeiat o familie şi duc o viaţă
normală, iar acum sunt obligaţi să se întoarcă în China, ţara de origine.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată, în
acest sens, că textele de lege criticate sunt suficient de clare şi precise,
astfel încât organele competente să aprecieze în mod obiectiv situaţia concretă
a fiecărui solicitant de azil şi să le aplice în consecinţă. De altfel, prin
jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţională s-a pronunţat constant în
sensul conformităţii dispoziţiilor legale atacate faţă de prevederile din Constituţie
şi din reglementările internaţionale invocate şi în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine
următoarele:
Prin încheierile din 5
aprilie 2007, 25 mai 2007 şi 14 mai 2007, pronunţate în dosarele nr.
914/302/2007, nr. 3.035/302/2007 şi nr. 2.791/302/2007, Judecătoria Sectorului
5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia
a fost ridicată de cetăţenii chinezi Li Qiaoxiu, Liu Qiumei şi Guo Donghua în
cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri împotriva hotărârii Oficiului
Naţional pentru Refugiaţi (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) de
respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având
un conţinut identic, se arată că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale datorită impreciziei cu privire la spectrul motivelor de
pedepse şi tratamente inumane care permit acordarea protecţiei subsidiare.
Astfel, acestea limitează sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în
textele art. 22 alin. (2) din Constituţie şi art. 3 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale doar la riscul de
tortură şi tratamente inumane şi degradante survenit ca urmare a unuia dintre
cele cinci motive de persecuţie prevăzute de Convenţia din 1951 privind
Statutul refugiaţilor (rasa, religia, naţionalitatea, opinia politică şi apartenenţa
la un anumit grup social). Or, conform prevederilor constituţionale şi
convenţionale invocate şi având în vedere practica jurisprudenţiala în materie
a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultă că spectrul motivelor de
pedepse şi tratamente inumane este mult mai larg, acesta putând surveni din
orice cauze, fără a permite limitări de natura celor invocate de Oficiul
Naţional pentru Refugiaţi.
Se precizează, totodată, că dispoziţiile legale
criticate trebuie interpretate în conformitate cu prevederile art. 3 din
Convenţie, dar şi cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor
Omului. De altfel, caracterul imprecis al acestor reglementări favorizează
interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi
tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce contravine celor statuate de
Curtea de la Strasbourg în cauza B. contra Franţei, 1992.
In plus, sunt menţionate aspecte de fapt specifice
cauzelor supuse judecăţii, referitoare la situaţia familială a fiecăruia dintre
autorii excepţiei.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
indicând în acest sens jurisprudenţa bogată a Curţii Constituţionale în această
materie, de exemplu, Decizia nr. 64/2007.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens
jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu,
deciziile: nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971
din 5 decembrie 2006, nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, şi nr. 64 din 25 ianuarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 114 din 15 februarie 2007.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România sunt constituţionale. Protecţia subsidiară reprezintă
un beneficiu acordat de statul român cetăţenilor străini sau apatrizilor care
îndeplinesc cerinţele legale specifice, condiţii care, însă, nu sunt de natură
a încălca reglementările internaţionale referitoare la statutul şi regimul
refugiaţilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului
şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 428 din 18 mai
2006, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea
Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi
modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au următoarea redactare:
Art. 26 - Protecţia subsidiară: „(1) Protecţia
subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu
îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu
privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în
ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi
expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau,
datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se
înţelege: (...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante."
In opinia autorilor excepţiei, textele de lege
criticate contravin art. 22 alin. (2) din Constituţie şi, prin raportare la
art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) şi art. 148 din aceasta, încalcă şi art. 3
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, reglementări care instituie dreptul absolut al persoanei la
protecţie împotriva riscului de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori
degradante. De asemenea, se invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a
Drepturilor Omului.
Examinând prezenta cauză, Curtea Constituţională reţine
că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate
în numeroase rânduri, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi
convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. In
jurisprudenţa sa în materie, de exemplu deciziile: nr. 648 din 5 octombrie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, nr. 162
din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2007, nr. 383 din
17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 307 din 9 mai 2007, şi nr. 597 din 19
iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, Curtea a
reţinut în mod constant, pentru argumentele acolo expuse, că dispoziţiile art.
26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România, reglementând condiţiile în care se poate acorda protecţia umanitară
condiţionată, sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale şi
convenţionale prin care se interzice tortura, respectiv prin care se
consfinţeşte dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.
Intrucât în cauza de faţă sunt criticate aceleaşi
aspecte ca şi cele deja examinate de Curte în jurisprudenţa sa anterioară şi
faţă de aceleaşi temeiuri constituţionale şi convenţionale, soluţia pronunţată
prin deciziile menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acesteia
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de
natură să modifice jurisprudenţa Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Zheng Jiaying, prin
reprezentant legal Li Qiaoxiu, de Liu Qiumei şi Guo Donghua în dosarele nr.
914/302/2007, nr. 3.035/302/2007 şi nr. 2.791/302/2007 ale Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi