DECIZIE Nr.
977 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 578, 579 si 580 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 524 din 28 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 578, 579 şi 580 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Roman, Elena Roman şi Emanoel
Roman în Dosarul nr. 1.405/214/2009 al Judecătoriei Costeşti.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, Elena Roman, fiind lipsă celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate. In acest sens, depune concluzii scrise la dosar.
Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.405/214/2009, Judecătoria Costeşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 578,
579 şi 580 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Roman,
Elena Roman şi Emanoel Roman într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie
la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate îngrădesc
„nelegitim dreptul de a obţine un proces echitabil şi o judecată imparţială,
precum şi dreptul de a obţine un control judiciar real, obiectiv şi efectiv
privind actele de executare", întrucât termenul de 5 zile de la primirea
somaţiei nu este un termen rezonabil pentru a se putea îndeplini obligaţia,
lipsind astfel partea de posibilitatea de a obţine suspendarea executării
silite. Aşa fiind, apreciază că se aduce atingere dispoziţiilor art. 129 din
Constituţie, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, prin
posibilitatea oferită de reglementarea criticată de a se încredinţa bunurile
mobile din imobilul executat unor terţe persoane, autorii excepţiei consideră
că se încalcă şi dreptul de proprietate.
Judecătoria Costeşti şi-a
exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanţă cu normele
constituţionale invocate. In acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, şi anume deciziile nr. 288/2004 şi nr. 611/2008.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse la
dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 578, 579 şi 580 din Codul de procedură civilă, care
au următorul conţinut:
- Art. 578: „Dacă partea obligată să părăsească ori
să predea un imobil nu-şi îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de
la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul
va fi predat celui îndreptăţit.";
-Art. 579: „In vederea executării silite a
obligaţiei prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor să
părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul
cu ajutorul forţei publice, punând pe creditor în drepturile sale.";
- Art. 580: „Dacă executarea priveşte un imobil în
care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării şi pe care
debitorul nu le ridică singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în
păstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului."
Autorii excepţiei susţin că textele de lege criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul
la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1)
privind dreptul de proprietate privată şi art. 129 referitoare la folosirea
căilor de atac, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege
criticate, în speţe având motivări similare, prilej cu care a statuat că
acestea nu contravin Legii fundamentale.
Astfel, prin deciziile nr. 288 din 1 iulie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august
2004, şi nr. 611 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, Curtea a reţinut că prevederile legale
criticate instituie norme de procedură ce trebuie respectate de către debitorul
obligaţiei de predare a imobilului.
Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea
competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul
exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de
legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Aşa fiind, reglementarea
dedusă controlului satisface exigenţa impusă de norma constituţională, fiind în
deplină concordanţă cu prevederile Legii fundamentale.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
textelor de lege în raport cu art. 44 din Constituţie, referitor la garantarea
dreptului de proprietate privată, Curtea constată că aceasta nu este
întemeiată, întrucât, prin executarea silită a unei obligaţii de a face,
respectiv de a preda un bun imobil, rezultată dintr-un titlu executoriu emis
conform legii, se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului.
Stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate - cărora li se
subsumează reglementările în cauză - implică în mod necesar o restrângere a
exerciţiului său în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane.
Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea
reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării acestuia.
Ca atare, Curtea apreciază că textele de lege criticate
din Codul de procedură civilă nu numai că nu contravin prevederilor
constituţionale şi convenţionale invocate, ci, dimpotrivă, le dau expresie
într-o manieră specifică, dar indubitabilă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 578, 579 şi 580 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel
Roman, Elena Roman şi Emanoel Roman în Dosarul nr. 1.405/214/2009 al
Judecătoriei Costeşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora