DECIZIE Nr.
974 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1073 si ale art. 1541 din Codul
civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 650 din 20 septembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskâs Valentin
Zoltân -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1073 şi ale art. 1541 din Codul
civil, excepţie ridicată de Chiarotto Tiziano în Dosarul nr. 5.732/325/2009 al
Judecătoriei Timişoara.
Dezbaterile au avut loc la data
de 29 iunie 2010, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat
pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010. Dezbaterile din data de 29 iunie 2010
au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 14 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.732/325/2009, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073
şi ale art. 1541 din Codul civil.
Excepţia a fost ridicată de Chiarotto Tiziano într-un
dosar având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că art. 1541 din Codul civil este
neconstituţional în măsura în care se solicită mandatarului să remită şi ceea
ce nu s-ar fi cuvenit mandantului, fiind o prevedere discriminatorie în raport
cu alte contracte similare prin care o persoană este împuternicită de o altă
persoană să efectueze alte demersuri în numele şi pentru acesta, cum ar fi
contractul de asistenţă juridică sau de comision. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 1073 din Codul civil, în opinia autorului, acestea sunt
neconstituţionale, întrucât dau naştere arbitrariului, instanţele, în mod
subiectiv, având posibilitatea de a alege fie între obligarea debitorului la îndeplinirea obligaţiei, fie la
dezdăunare, neexistând niciun criteriu de evaluare a daunelor.
Judecătoria Timişoara apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1073 şi ale art. 1541 din Codul civil, texte de
lege care au următorul conţinut:
- Art. 1073: „Creditorul are
dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are
dreptul la dezdăunare."
- Art. 1541: „Mandatarul
este dator, oricând i se va cere, a da seamă mandantului de lucrările sale şi
de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea
ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului."
în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind liberul acces la
justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a
libertăţilor, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 135 privind
economia.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra dispoziţiilor art. 1073 din Codul civil, prin raportare la
critici asemănătoare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia
nr. 432 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 425 din 6 iunie 2008,
Curtea a reţinut că art. 1073 din Codul civil stabileşte regula de principiu
privind efectele obligaţiilor, şi anume de a da creditorului dreptul de a
urmări şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care
s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Finalitatea
textului este evidentă şi constă în realizarea drepturilor legale ale
creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este
ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării
unor despăgubiri. Asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile
valorificării dreptului de proprietate privată, dând expresie principiului
garantării şi ocrotirii acestuia, în mod egal, indiferent de titular.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi
soluţiile deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1541 din Codul
civil, Curtea constată că autorul excepţiei îşi motivează critica prin
compararea contractului de mandat cu alte contracte, cum ar fi contractul de
asistenţă juridică. O astfel de abordare a excepţiei de neconstituţionalitate
este inadmisibilă, autorul nefăcând o veritabilă critică de neconstituţionalitate a art. 1541.
De altfel, nu se poate susţine că textul de lege care
stabileşte obligaţiile mandatarului într-un contract de mandat încalcă
prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor. Mandantul şi mandatarul nu se află în aceeaşi
situaţie juridică, astfel că este firesc ca obligaţiile lor să fie diferit
reglementate. Curtea mai constată că celelalte dispoziţii constituţionale
invocate de autor nu sunt incidente în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1073 din Codul civil,
excepţie ridicată de Chiarotto Tiziano în Dosarul nr. 5.732/325/2009 al
Judecătoriei Timişoara.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1541 din Codul civil, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
Intrucât domnul Fabian Niculae
se află în concediu, în locul său semnează, în temeiul art. 261 alin. 2 din
Codul de procedură civilă,
Prim-magistrat-asistent delegat,
Ioana Marilena Chiorean