Decizia Nr.97 din 03.03.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 305 din 05 mai 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, excepţie ridicată de Vladimir Soare în Dosarul nr. 3.900/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 937D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei partea Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 175 din 26 martie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 18 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.900/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, excepţie ridicată de Vladimir Soare într-o cauză de contencios administrativ privind obligarea la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, anularea actelor administrative emise în baza acesteia, precum şi obligarea Autorităţii de Supraveghere Financiară la plata sumelor reprezentând veniturile neîncasate pentru perioada de mandat neexercitat în cadrul Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul la apărare ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei şi dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin raportare la art. 20 din Constituţie, deoarece persoana revocată nu a putut să îşi expună punctul de vedere şi să formuleze apărări şi nu i s-au acordat despăgubiri pentru drepturile care i se cuveneau până la expirarea mandatului. Susţine că Autoritatea de Supraveghere Financiară nu verifică legalitatea procedurii de revocare a membrilor autorităţilor preluate/înglobate şi temeinicia motivelor de revocare. Apreciază că măsura revocării intervenită ca urmare a ordonanţei de urgenţă este neconstituţională, deoarece revocarea putea fi făcută numai de către Parlament, autoritatea care l-a numit pentru un mandat de 5 ani, şi nu de către Guvern. Consideră că ordonanţa de urgenţă criticată, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin lege, prezintă „o deficienţă gravă de conţinut, respectiv de reglementare a motivelor pe care se întemeiază iniţierea procedurii de revocare“. Textul ar fi trebuit elaborat ca o normă specială, cu reglementări distincte, care să creeze un regim de despăgubire a membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, întrucât prin dispoziţiile legale criticate se creează un regim mixt şi confuz, neclar atât pentru persoana care se poate afla în ipoteze normei, cât şi pentru instanţa chemată să aprecieze cu privire la temeinicia şi legalitatea revocării.7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că niciunul dintre principiile enunţate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv principiul previzibilităţii normei juridice, al securităţii juridice şi al aşteptării legitime, nu sunt încălcate prin ordonanţa de urgenţă criticată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate dând acestora o semnificaţie proprie, care nu are legătură cu „dreptul câştigat“ la finalizarea mandatului de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, astfel cum este invocat de acesta.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că excepţia este inadmisibilă având în vedere că autorul nu îşi motivează excepţia prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 20. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011. În subsidiar apreciază că excepţia este neîntemeiată.10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că prin ordonanţa de urgenţă criticată s-a desfiinţat postul pe care îl ocupa de membru în Consiliul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private şi, drept urmare, nu a mai încasat indemnizaţiile corespunzătoare perioadei rămase din mandat, astfel încât Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 23 aprilie 2013. Textele legale criticate în special au următorul cuprins: „(1) A.S.F. îşi exercită prerogativele prevăzute la art. 2 alin. (1) începând cu data încheierii protocolului de predare-preluare prevăzut la art. 22 alin. (1), dar nu mai târziu de 30 aprilie 2013. La aceeaşi dată, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private se desfiinţează şi mandatele membrilor acestor autorităţi, respectiv ale membrilor conducerii acestora încetează de drept.“14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate contravin art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Apreciază că se încalcă şi principiile previzibilităţii normei juridice, securităţii juridice şi încrederii legitime, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea normei juridice, respectiv hotărârile din 26 aprilie 1979, 25 noiembrie 1996, 20 mai 1999, 4 mai 2000, 25 aprilie 2006 şi 9 noiembrie 2006, pronunţate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit, Wingrove împotriva Regatului Unit, Rekvényi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României, Dammann împotriva Elveţiei şi, respectiv, Leempoel & S.A. Ed. Cine Revue împotriva Belgiei, precum şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la principiul încrederii legitime, respectiv Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunţată în Cauza C-91/92, sau Hotărârea din 22 octombrie 1987, pronunţată în Cauza C-314/85. Din motivarea autorului excepţiei Curtea reţine că acesta invocă şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat atât cu privire la constituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, cât şi asupra constituţionalităţii intrinseci a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată, prin Decizia nr. 175 din 26 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 16 mai 2014, constatând constituţionalitatea acestora.16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate din prezenta cauză, ca şi cel din cauza în care a fost pronunţată decizia menţionată la paragraful anterior, a fost numit în calitate de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private prin Hotărârea Parlamentului României nr. 25/2011 pentru numirea unor membri ai Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 891 din 15 decembrie 2011. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 s-a înfiinţat Autoritatea de Supraveghere Financiară având ca organ de conducere un Consiliu constituit din noi membri, mandatele membrilor Consiliilor fostelor instituţii încetând de drept, astfel cum rezultă din art. 24 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă. Prin urmare, mandatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate a încetat de drept prin aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012.17. Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut, în esenţă, că mandatul de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private a încetat la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 prin care s-a desfiinţat instituţia reprezentată şi care nu a prevăzut continuarea mandatului în cadrul autorităţii nou-înfiinţate, iar dispoziţiile art. 23 din ordonanţa de urgenţă criticată, potrivit cărora Autoritatea de Supraveghere Financiară preia numărul de posturi şi personalul autorităţilor desfiinţate, nu sunt aplicabile persoanelor care au deţinut un astfel de mandat. Nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime durata unui mandat care nu este de rang constituţional, cum este în cazul de faţă, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nefiind o instituţie fundamentală a statului, prin urmare mandatul membrilor săi fiind unul de rang legal.18. Referitor la critica potrivit căreia nu a mai încasat indemnizaţiile corespunzătoare perioadei rămase din mandat, prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că aceasta nu poate fi reţinută, în condiţiile în care autoritatea de la care se primea indemnizaţia a fost desfiinţată, iar mandatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate a încetat ca efect al legii, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012.19. În ceea ce priveşte critica referitoare la modul de încetare a mandatului, Curtea a reţinut că temeiul juridic al încetării acestuia este noul act normativ adoptat, urmare căruia s-au reorganizat atribuţiile şi prerogativele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, care şi-a încetat activitatea, aspecte nereglementate de art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 15 iunie 2005, text legal care se aplică exclusiv în situaţia în care autoritatea respectivă este în fiinţă.20. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei, considerentele şi dispozitivul deciziei menţionate se aplică şi în prezenta cauză.21. Distinct de cele arătate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate sunt clare, precise şi previzibile, conţinutul lor normativ oferind suficiente repere pentru ca destinatarul acestora să înţeleagă sensul lor, putând să îşi adapteze conduita acestora. Nici securitatea raporturilor juridice nu este afectată de norma legală criticată, deoarece nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime durata unui mandat care nu este de rang constituţional. În privinţa invocării încălcării dreptului la apărare garantat de Constituţie şi a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vladimir Soare în Dosarul nr. 3.900/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin