DECIZIE Nr.
967 din 25 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (2), art. 16 alin. (1) si
(7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26
alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si ale art. 34 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 747 din 5 noiembrie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28,
art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Societatea
Comercială „Amurco" - S.R.L. în Dosarul nr. 97/180/2008 al Judecătoriei
Bacău.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 1.351 D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art.
19'alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28,
art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Viliu Farcaşi
în Dosarul nr. 595/291/2008 al Judecătoriei Roman.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 1.423D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă a Guvernului ca şi în
precedentele dosare, excepţie invocată de Societatea Comercială „Gilrexim
Trans" - S.R.L, în Dosarul nr. 946/290/2007 al Tribunalului Caras-Severin.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.194D/2008, nr. 1.351 D/2008 şi
nr. 1.423D/2008 este similar, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.423D/2008 şi nr. 1.351D/2008 la Dosarul nr. 1.194D/2008, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 97/180/2008, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) si (7),
art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin.
(3), art. 28, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de
Societatea Comercială „Amurco" - S.R.L.
Prin Incheierea din 14 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 595/291/2008, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2),' art. 16
alin. (1), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art.
26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
invocată de Viliu Farcaşi.
Prin Incheierea din 22 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 946/290/2007, Tribunalul Caraş-Severin a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie invocată de Societatea Comercială „Gilrexim
Trans" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate asemănătoare în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că prin
folosirea noţiunii de „contravenient", al cărei echivalent în materie
penală este dat de noţiunea de „infractor", înainte ca instanţa de
judecată să pronunţe hotărârea definitivă de condamnare, se încalcă prezumţia
de nevinovăţie. Totodată, se arată că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât sarcina probei în cazul plângerii formulate de
contravenient împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de
stabilire a sancţiunii revine acestuia, ca urmare a poziţiei sale de
contestator, iar nu organului care a aplicat sancţiunea. Aceasta înseamnă că
însuşi contravenientul trebuie să îşi probeze în faţa instanţei nevinovăţia,
deşi constituţional este ca agentul constatator să dovedească vinovăţia lui. Se
invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - Cauza Anghel împotriva României şi se arată
că, raportat la această jurisprudenţa, contravenţia din dreptul român are o
natură „penală" şi, în consecinţă, şi în materie contravenţională ar
trebui respectat principiul prezumţiei de nevinovăţie, ceea ce „ar trebui să
conducă la modificarea procedurii plângerii contravenţionale", cel ce a
săvârşit o contravenţie trebuind să se bucure de acelaşi tratament ca şi
persoanele care au săvârşit infracţiuni. Astfel, ar trebui ca dreptul comun în
materie să prevadă răsturnarea sarcinii probei şi să se elimine noţiunea de
„contravenient". Cu privire la art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001, se mai arată că îngrădeşte liberul acces la justiţie şi încalcă
dreptul la un proces
echitabil, în care să poată fi administrate probe care să dovedească
netemeinicia şi nelegalitatea procesului-verbal de contravenţie.
Judecătoria Bacău constată,
mai întâi, că critica de neconstituţionalitate are în vedere două probleme
distincte: stabilirea nejudiciară a vinovăţiei contravenţionale şi sarcina
probei în procedura judiciară contravenţională de drept comun. Cu privire la
primul aspect, instanţa apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate, deoarece
utilizarea de către legiuitor a noţiunii de contravenient nu înseamnă şi
stabilirea vinovăţiei sau încălcarea prezumţiei de nevinovăţie. In ceea ce
priveşte al doilea aspect, în opinia instanţei, sintagma „administrează orice
alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi
temeiniciei procesului-verbal", prevăzută de art. 34 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, este neconstituţională, deoarece „face să se
nască o prezumţie relativă în defavoarea contravenientului pe tărâmul
probatoriului în faza judiciară".
Judecătoria Roman apreciază
că nu sunt întemeiate criticile formulate, deoarece utilizarea de către
legiuitor a noţiunii de contravenient nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei sau
încălcarea prezumţiei de nevinovăţie. De asemenea, faptul că în soluţionarea
plângerilor contravenţionale instanţa trebuie să urmeze o procedură distinctă
de cea a dreptului procesual civil nu conduce la ideea răsturnării sarcinii
probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degrabă,
la ideea exercitării dreptului la apărare. Se mai arată că „chiar şi din
hotărârea privind Cauza Anghel contra României nu rezultă că instanţa europeană consideră procedura
contravenţională neconformă Convenţiei, ci doar modul de aplicare a acesteia ar
putea duce la o astfel de încălcare".
Tribunalul Caraş-Severin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul criticat nu instituie nicio prezumţie de nelegalitate a
procesului-verbal, ci, dimpotrivă, îndrituieşte instaţa să verifice dacă
procesul-verbal este în mod legal şi temeinic întocmit, în acest sens putând
administra orice probă prevăzută de lege.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se face
referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (7), art. 17,
art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art.
27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având următorul cuprins:
- Art. 10 alin. (2): „Când
contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile
contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii
prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general
stabilit în prezenta ordonanţă pentru prestarea unei activităţi în folosul
comunităţii.";
- Art. 16 alin. (1) şi (7): „(1)
Procesul-verbal de constatare a contravenţiei
va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele,
prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator;
datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal,
ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului; descrierea faptei
contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită,
precum şi arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei
şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin
care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de
asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident
de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din
minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate;
termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.
[...]
(7) In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă
contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului
de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la
rubrica «Alte menţiuni», sub sancţiunea nulităţii
procesului-verbal.";
- Art. 17: „Lipsa
menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator,
numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa
denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii
acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea
procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.";
-Art. 18: „Contravenientul
este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate
ori documentele în baza cărora se fac menţiunile prevăzute la art. 16 alin.
(3). In caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator
poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni
publici.";
- Art. 19 alin. (1): „Procesul-verbal se semneazăpe fiecare pagină de agentul constatator şi de
contravenient. In cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau
nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste
împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. In acest
caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al
martorului şi semnătura acestuia.";
- Art. 25 alin. (1) şi (3): „(1) Procesul-verbal se
va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacă
este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate. [... ]
(3) In situaţia în care contravenientul a fost
sancţionat cu amendă, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu
procesul-verbal, acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plată. In
înştiinţarea de plată se va face menţiunea cu privire la obligativitatea
achitării amenzii la instituţiile abilitate să o încaseze, potrivit legislaţiei
în vigoare şi, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare,
în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.";
- Art. 26 alin. (3): „In
cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să
semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de
plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la
data încheierii.";
- Art. 27: „Comunicarea
procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de
primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un
martor.";
- Art. 28: „(1)
Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la
data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării
acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul
constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. In
actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie
menţionată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la
miezul nopţii zilei următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de
sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la
sfârşitul primei zile de lucru următoare.
(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi
achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C.
- S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului,
iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii şi
Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autorităţilor administraţiei publice locale ori
ale altor instituţii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor
locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcţionează, de
cetăţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul
săvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei
de stat a României. O copie de pe chitanţă se predă de către contravenient
agentului constatator sau se trimite prin poştă organului din care acesta face
parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).
(3) Amenzile
contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul instrumentelor de plată
electronică în cadrul Ghişeului virtual de plăţi, proiect-pilot coordonat de
Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, parte a Sistemului
e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Naţional. In acest caz:
a) achitarea unei amenzi contravenţionale se
dovedeşte prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de
plată emise de Ghişeul virtual de plăţi, aceasta specificând data şi ora
efectuării plăţii;
b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a
preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghişeul
virtual de plăţi către agentul constatator sau organul din care acesta face parte.";
- Art. 33 alin. (1): „Judecătoria
va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea
contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a
organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal
sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la
rezolvarea temeinică a cauzei.";
- Art. 34 alin. (1): „Instanţa
competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost
introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane
citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute
de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul
intern, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1)
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21
privind accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia
de nevinovăţie, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format
obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare asemănătoare şi
prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale, convenţionale, respectiv, mai recent, cu raportare
la aceeaşi jurisprudenţa europeană ca şi în cauza de faţă.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a
respins excepţia ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că „utilizarea de către
legiuitor a noţiunii de contravenient (...) nu are semnificaţia înfrângerii
prezumţiei de nevinovăţie consacrate de art. 23 alin. (11) din
Constituţie". De asemenea, Curtea a statuat că „din procedura de
soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă răsturnarea
sarcinii probei, (...) ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare".
In acelaşi sens sunt Decizia nr. 259 din 20 martie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Decizia nr.
216 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie
2008, şi Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
conducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi
soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18,
art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art.
28, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de
Societatea Comercială „Amurco" - S.R.L. în Dosarul nr. 97/180/2008 al
Judecătoriei Bacău, de Viliu Farcaşi în Dosarul nr. 595/291/2008 al
Judecătoriei Roman şi de Societatea Comercială „Gilrexim Trans" - S.R.L.
în Dosarul nr. 946/290/2007 al Tribunalului Caraş-Severin.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie
2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta