DECIZIE Nr.
965 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art.
10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii executarii
obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 607 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art.
10 alin. (1) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Standard Snacks" - S.R.L, din Bucureşti
în Dosarul nr. 10.893/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de
timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie
2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 10.893/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art.
10 alin. (1) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Standard Snacks" - S.R.L, din
Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
contravin art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „deoarece
permit instanţei de judecată să soluţioneze o cauză fără a-şi exercita
obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale
creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare".
Apreciază, de asemenea, că apărarea exercitată pe calea cererii în anulare nu
poate fi la fel de eficientă ca aceea de care ar beneficia într-o cale de atac
prevăzută de dreptul comun.
Mai mult, posibilitatea soluţionării cererii
creditorului doar pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de acesta
împiedică exercitarea dreptului la apărare, iar emiterea titlului executoriu,
în urma unui proces sumar, şi executarea acestui titlu încalcă dreptul
constituţional la ocrotirea proprietăţii.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, întrucât creanţele certe,
lichide şi exigibile care fac obiectul ordonanţei de urgenţă justifică
reglementarea unei proceduri speciale de realizare mai rapidă a dreptului, cu o
probaţiune redusă, care însă asigură dreptul la apărare, la un proces
echitabil, dreptul de proprietate, accesul la justiţie şi nu creează
discriminări între părţi.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1)şi
art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 118/2008, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1): „Prezenta ordonanţă de urgenţă
se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată
a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.";
- Art. 7 alin. (1): „Pentru soluţionarea cererii,
judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de
procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi
lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de
debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor
de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea termenului de
judecată.";
- Art. 10 alin. (1): „In cazul în care, ca urmare a
verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor,
precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată,
instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de
plată.";
- Art. 13: „(1) Impotriva ordonanţei de plată
debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data
comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1), art. 21, 24 şi 44, precum şi prevederilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind
Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16
octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776
din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri
pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin
contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de
soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or,
potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi
procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţă
criticată.
Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării
principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor
în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Faptul că,
potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul
citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea plăţii
sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunţă, întrucât hotărârea se va
da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv
cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţa de urgenţă prevede că
procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanţele certe,
lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care
rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată se
va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a
declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa
constatând că cererea este întemeiată.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestării de către
debitor a ordonanţei de plată şi reglementează procedura pentru exercitarea
căii de atac. Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 2, 7, 10 şi 13 din
ordonanţa de urgenţă nu numai că nu încalcă dreptul la apărare şi dreptul
părţilor la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, dau expresie acestora.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia
adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 13
alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Standard Snacks" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 10.893/300/2009 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu