DECIZIE Nr.
965 din 30 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 907 si art. 908 din Codul comercial
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 2 din 3 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 907 şi art. 908 din Codul comercial,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prod Export Matca" - S.R.L în
Dosarul nr. 1.334/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă
cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 1.334/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 907 şi art. 908 din Codul comercial.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Prod
Export Matca" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect recursul împotriva
unei încheieri prin care s-a dispus înfiinţarea unui sechestru asigurător
asupra unui imobil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate aduc atingere
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3)
şi ale art. 135 alin. (1). In acest sens, arată că art. 907 şi art. 908 din
Codul comercial creează în materie comercială un regim derogatoriu de la cel
general privind măsurile asigurătorii, deoarece se poate institui sechestru
asigurător numai asupra „averii mobile" a debitorului, cu obligaţia plăţii
unei cauţiuni. Aşa fiind, se creează o stare de vădită inegalitate între
creditorii comercianţi şi cei necomercianţi, întrucât primii pot să solicite
înfiinţarea unui sechestru asigurător numai asupra averii mobile a debitorului,
cu plata unei cauţiuni. Totodată, este încălcat şi principiul accesului liber
la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât creditorul comerciant
este în imposibilitate de a-şi valorifica drepturile în ipoteza în care
debitorul nu are niciun bun mobil. Prin textele de lege criticate se creează o
incertitudine cu privire la recuperarea creanţelor de către creditori, ceea ce
contravine principiului economiei de piaţă.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în
sensul celor statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este lipsită de obiect, pentru considerentele
reţinute de Curte în Decizia nr. 501 din 13 iunie 2006.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat şi
Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând punctul de vedere al Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2,
3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 907 şi art. 908 din Codul comercial, care au
următorul conţinut:
- Art. 907: „Partea
interesată în o cauză comercială va putea deodată cu intentarea acţiunii, să
ceară a se pune sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său,
conform art. 614 şi următoarele din procedură civilă după deosebirile mai jos
enunţate. Va putea de asemenea să urmărească şi să poprească pentru sumele
cuprinse în titlul său, sumele sau efectele datorate debitorului său de către
un al treilea, conformându-se dispoziţiilor art. 456 şi următoarele din Codul
de procedură civilă.";
- Art. 908: „Sechestrul sau
poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune, afară de
cazul când cererea de sechestru sau de poprire se face în virtutea unei cambii
sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată.
Judecătoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu, fără
prealabila chemare a părţilor. Sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât
dacă debitorul va consemna suma, capital, interese şi cheltuieli pentru care
s-a înfiinţat acel sechestru."
Excepţia este raportată la dispoziţiile constituţionale
cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii,
art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiţie şi art. 135 alin. (1)
privind economia României.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
prin Decizia nr. 501 din 13 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 584
din 6 iulie 2006, a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 907 din Codul comercial, statuând, în esenţă, că, potrivit textului de
lege criticat, pentru instituirea sechestrului asigurător în materia litigiilor
comerciale partea interesată trebuie să respecte dispoziţiile Codului de
procedură civilă referitoare la această măsură asiguratorie. Or, dispoziţiile
art. 614 şi următoarele din vechiul Cod de procedură civilă, la care face
referire art. 907 din Codul comercial, se regăsesc în cuprinsul art. 591-596
din actuala reglementare, iar potrivit prevederilor art. 60, coroborate cu cele
ale art. 48 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile de modificare şi
de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de
bază, care trebuie să ţină seama de situaţia juridică a normei de trimitere.
In prezent, potrivit art. 591 alin. 1 teza întâi,
„Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată
prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru
asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte
că a intentat acţiune".
Aşa fiind, potrivit reglementării în vigoare, prin
înfiinţarea sechestrului asigurător se realizează indisponibilizarea atât a
bunurilor mobile, cât şi a celor imobile ale pârâtului, până la finalizarea
procesului, în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza
creanţa constatată prin hotărârea ce se va pronunţa.
Pentru aceste motive, nu poate fi reţinută critica
autorului excepţiei referitoare la pretinsa discriminare între creditori sub
aspectul bunurilor susceptibile de a fi supuse sechestrului asigurător şi sub
aspectul garanţiilor procesuale.
Cu privire la critica referitoare la
neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 908 din Codul comercial, Curtea
observă că nici aceasta nu poate fi reţinută. Reglementarea obligaţiei
creditorului de a depune o cauţiune atunci când solicită instituirea măsurilor
asigurătorii are ca scop împiedicarea exercitării acestui drept cu
rea-credinţă. Cauţiunea reprezintă pentru debitor garanţia şi că îşi va putea
recupera eventualele prejudicii suferite.
Plata cauţiunii nu constituie o condiţie de
admisibilitate a acţiunii prin care creditorul urmăreşte realizarea dreptului
său, ci exclusiv o condiţie pentru înfiinţarea sechestrului asigurător asupra
bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, aşa încât nu poate fi reţinută
încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.
In final Curtea constată că prevederile constituţionale
ale art. 135 alin. (1) privind economia României nu au incidenţă în speţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 907 şi 908 din Codul comercial, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Prod Export Matca" - S.R.L în Dosarul nr.
1.334/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu