DECIZIE   Nr. 963 din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 1 alin. (1) si (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 531 din 31 iulie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Iuliana Nedelcu                      - procuror

Marieta Safta                         - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1)şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Costache Nicolaie în Dosarul nr. 61/92/2007 al Tribunalului Militar Bucureşti.

La apelul nominal este prezentă partea Ministerul Apărării Naţionale, prin consilier juridic Gabriela Sîrbu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Partea prezentă, prin consilier juridic, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 1 din 2 februarie 2009, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Costache Nicolaie în Dosarul nr. 61/92/2007 al Tribunalului Militar Bucureşti.

Prin decizia mai sus menţionată s-a admis recursul declarat de autorul excepţiei împotriva Incheierii din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Militar Bucureşti, de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, s-a casat această Incheiere şi s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză. Ulterior, prin Incheierea din 16 februarie 2009, Tribunalul Militar Bucureşti a luat act că judecarea cauzei a fost suspendată prin Decizia penală nr. 1 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi a înaintat dosarul Curţii Constituţionale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale, deoarece, spre deosebire de art. 291 şi art. 292 din Codul penal, care leagă existenţa infracţiunii de previziunea producerii unor consecinţe juridice, fără a se face niciun fel de departajare sub aspect punitiv şi deci niciun fel de discriminare, în funcţie de vreo ierarhizare a persoanelor sau entităţilor ale căror interese ar fi lezate prin aceste consecinţe juridice, Legea nr. 78/2000 instituie un tratament punitiv mult mai sever şi deci discriminatoriu, obiectul discriminării fiind dat de caracterul privilegiat al subiectului de drept afectat, şi anume Comunitatea Europeană. Această discriminare este neconstituţională, deoarece, dacă s-ar considera altfel, „s-ar ajunge la concluzia aberantă ca severitatea ripostei penale să fie condiţionată de calităţile sau privilegiile recunoscute părţilor vătămate, şi astfel furtul s-ar pedepsi mai blând dacă păgubitul ar fi un om de rând, la fel şi violul, dacă victima ar fi o femeie fără nume".

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că „nu s-au schimbat temeiurile în raport de controlul de constituţionalitate făcut prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 552/2008."

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18  mai 2000, modificată şi completată prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul conţinut:

- Art. 181: „(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. [...]

(3)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 552 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 şi art. 182 din Legea nr. 78/2000 statuând că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. Acest lucru nu presupune însă uniformitate de reglementare, motiv pentru care, din anumite raţiuni de politică penală ori din considerente ce izvorăsc din realităţi iminente, Parlamentul poate incrimina, prin lege specială, o anumită conduită susceptibilă de a leza o serie de relaţii sociale ocrotite.

Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate din Legea nr. 78/2000, care reglementează una dintre modalităţile de săvârşire a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente în vederea obţinerii de fonduri din bugetul general al instituţiei europene. Aceasta reprezintă o opţiune de politică legislativă şi nu aduce în niciun fel atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în cauză, prevederile criticate fiind aplicabile tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi şi care se află în ipoteza normei, fără nicio discriminare.

In acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.034 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 6 noiembrie 2008, prin care Curtea s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de către un alt inculpat în acelaşi dosar al Tribunalului Militar Bucureşti.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor de mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Costache Nicolaie în Dosarul nr. 61/92/2007 al Tribunalului Militar Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta