DECIZIE Nr.
963 din 25 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 696 din 13 octombrie 2008
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Florin Ghiocel
Asimionesei şi Alin Tocan în Dosarul nr. 5.015/211/2005 (nr. vechi 10.406/2005)
al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.015/211/2005 (nr. vechi 10.406/2005)! Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Florin Ghiocel Asiminonesei şi Alin Tocan în
dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3) şi
ale art. 124 alin. (2), deoarece faptele, acţiunile care definesc elementul
material al laturii obiective a şantajului nu au nicio legătură cu îndatoririle
de serviciu ale subiectului activ, astfel încât asimilarea acestuia cu infracţiunile de corupţie numai pentru calitatea
specială a subiectului activ - rezultând astfel incriminarea art. 131 din secţiunea infracţiunilor
asimilate infracţiunilor de corupţie din Legea nr. 78/2000 - este
neconstituţională. Astfel, prin textul legal criticat se creează confuzie între
subiecţii infracţiunii, de natură a crea elemente de discriminare a cetăţenilor
chemaţi în justiţie, întrucât implicarea în infracţiunea de şantaj a unei
persoane dintre cele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 78/2000 nu schimbă
obiectul juridic special al acesteia atât timp cât prin acţiunile sale
făptuitorul lezează relaţiile sociale referitoare la libertatea de a voi şi a
dispune ale persoanei, şi nu pe cele privind prestigiul, autoritatea,
credibilitatea organismelor în care acesta îşi desfăşoară activitatea şi pe
cele referitoare la cinstea, corectitudinea în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu.
Judecătoria Cluj-Napoca opinează că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece principiul
constituţional al egalităţii nu are semnificaţia uniformităţii, existând
posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situaţii
care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod raţional şi
obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000 constituie o reglementarea specială,
derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire,
descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică unei categorii
de persoane clar circumstanţiate de legiuitor.
De asemenea, textul de lege criticat, instituind pentru infracţiunea de şantaj o pedeapsă mai severă decât cea prevăzută
de art. 194 din Codul penal, asigură posibilitatea neîngrădită a celor
interesaţi de a se adresa justiţiei, însă în formele şi modalităţile instituite
prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, modificată şi completată prin Legea nr.
161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 279
din 21 aprilie 2003, care au următorul conţinut: „Infracţiunea de şantaj,
prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre
cele prevăzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7la 12 ani."
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 695 din 17 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, şi Deciziei nr. 253 din 6 martie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000.
Deoarece până în prezent nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei
jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Florin
Ghiocel Asimionesei şi Alin Tocan în Dosarul nr. 5.015/211/2005 (nr. vechi
10.406/2005) al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie
2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru