DECIZIE Nr.
960 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 601 din 25 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Maritiu - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de A.F.
Cioată Dorin - prin reprezentant Dorin Cioată în Dosarul nr. 3.987/245/2009 al
Judecătoriei Iaşi.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6
iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.987/245/2009, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220
alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, excepţie ridicată de A.F. Cioată Dorin - prin
reprezentant Dorin Cioată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 220 alin. (1) lit. c)
din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstituţionale în raport cu
prevederile art. 220 alin. (2) lit. a) din aceeaşi ordonanţă, fiind neclare,
contradictorii şi cu un pronunţat caracter ambiguu în ceea ce priveşte
persoanele fizice, ceea ce contravine art. 44 alin. (8) din Legea fundamentală.
Atât timp cât caracterul licit al dobândirii averii se prezumă, măsura
confiscării ar trebui să fie aplicată după ce s-a dovedit temeinic că bunurile
achiziţionate au un caracter ilicit, iar nu aşa cum s-a procedat în cazul său,
„fără să se facă vreo dovadă a celor afirmate în procesul-verbal, încălcându-se
prezumţia de nevinovăţie şi fără vreo hotărâre a instanţei de judecată".
Judecătoria Iaşi arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Textul criticat a fost modificat
prin art. XI pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind
unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010.
Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(1)
Constituie contravenţii următoarele fapte: (...)
c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau
comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,
potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate
necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 2961 alin.
(1) lit. I) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările
ulterioare;".
Având în vedere că autorul se raportează în motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate şi la dispoziţiile art. 220 alin. (2) lit.
a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, apare ca fiind necesară redarea şi
acestor din urmă dispoziţii: „Contravenţiile prevăzute la alin. (i) se
sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu:
a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care
acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în
cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) şi
y);".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 44 alin. (8), potrivit cărora „Averea dobândită licit nu poate fi
confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea,
răspunzând unei critici identice, a statuat prin Decizia nr. 835 din 2
octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736
din 31 octombrie 2007, următoarele: garantarea dreptului de proprietate, precum
şi desfăşurarea liberă a unei activităţi comerciale implică respectarea de
către toţi comercianţii a obligaţiilor ce le revin în această calitate; textele
constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza finală şi ale alin. (9), care
cuprind prevederi referitoare la protecţia proprietăţii private şi limitele
acestui drept, demonstrează că însăşi Constituţia exclude protecţia bunurilor
folosite la săvârşirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte; în
concordanţă cu dispoziţiile din Constituţie, proprietatea privată poate
constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile
folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii;
potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, „Averea
dobândită licit nu poate îi confiscată", ceea ce presupune, per a
contrarie, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit şi deci
este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care deţinerea sau
comercializarea unor produse de către operatorii economici contravine legii.
In ceea ce priveşte stabilirea caracterului licit sau
ilicit al faptei, precum şi vinovăţia persoanei în cauză, Curtea a constatat că
acestea reprezintă probleme de aplicare a legii care excedează controlului
instanţei de contencios constituţional.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
modifice jurisprudenţa în materie a Curţii, soluţia pronunţată prin decizia
indicată, precum şi considerentele ce au stat la baza acesteia îsi menţin
valabilitatea si în această cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de A.F. Cioată Dorin -
prin reprezentant Cioată Dorin în Dosarul nr. 3.987/245/2009 al Judecătoriei
Iaşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu