DECIZIE Nr. 96
din 4 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 17 si art. 19 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 166 din 15 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi art.
19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, excepţie invocată de Alexandru Nicolae
Cruceanu în Dosarul nr. 12.V57/299/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
5.067D/ 2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 17 şi art. 19 alin. (1), (2) şi (3) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie invocată de Nicolae Ştefan în Dosarul nr.
10.247/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.616D/2009 şi nr.
5.067D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca
fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 5.067D/2009 la Dosarul
nr. 4.616D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 7 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 12.757/299/CV/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a
IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi art. 19 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie invocată de Alexandru Nicolae
Cruceanu.
Prin Incheierea din 26 martie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 10.247/299/2008, Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17
şi art. 19 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
invocată de Nicolae Ştefan.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că textele de lege criticate încalcă dreptul la un
proces echitabil, întrucât, „deşi contravenţia este faptă de
natură penală, expresie a unui raport de conflict între stat şi persoana
sancţionată pentru încălcarea unor valori sociale, sarcina
probei este răsturnată: statul este dispensat de orice datorie de a
proba". Astfel, „contravenientul este expus abuzului agentului
constatator, abuz pe care contravenientul este obligat să-l înlăture
prin probe". Se mai arată că „impunerea în sarcina
contravenientului a obligaţiei de a dovedi netemeinicia procesului-verbal
de contravenţie este de natură să încalce dreptul la
apărare şi accesul liber la justiţie". Astfel, drepturile
invocate sunt încălcate atâta timp cât din întreaga economie a
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 nu rezultă instituirea în sarcina
organului constatator a obligaţiei de a proba temeinicia situaţiei de
fapt reţinute în procesul-verbal de contravenţie, şi în
măsura în care referirea la martorii asistenţi nu cuprinde
obligaţia acestora de a certifica realitatea situaţiei obiective ce
reprezintă împrejurările de fapt ale săvârşirii faptei
contravenţionale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este întemeiată. Se arată în acest sens că textele de lege
criticate încalcă art. 6 paragraful 3 lit. b) şi c) din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale „în măsura în care persoana sancţionată este
anunţată de acuzarea şi sancţionarea sa, prin comunicarea
procesului-verbal neînsoţit de mijloacele de probă pe care se
întemeiază procesul-verbal". Aceasta întrucât persoana acuzată
nu mai dispune de înlesnirile necesare apărării sale, ceea ce
conferă un caracter iluzoriu dreptului la apărare, drept ce ar trebui
să fie concret şi efectiv.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că normele criticate sunt constituţionale, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 16, 17 şi art. 19 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
-Art. 16: „(1) Procesul-verbal de constatare a
contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este
încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face
parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv
codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale
contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei,
orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi
arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea
gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube
pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se
sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de
asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui
accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de
ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ,
dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a
căii de atac şi organul la care se depune plângerea.
(11) In cazul contravenienţilor
cetăţeni străini, persoane fără cetăţenie
sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, în
procesul-verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi
numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei
de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent.
(2)-(4) Abrogate.
(5) In cazul în care contravenientul este minor
procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul
părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai
acestuia.
(6) In situaţia în care contravenientul este
persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu
privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul
comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de
identificare a persoanei care o reprezintă.
(7) In momentul încheierii procesului-verbal
agentul constatator este obligat să aducă la
cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni
cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt
consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menţiuni», sub
sancţiunea nulităţii procesului-verbal.";
- Art. 17: „Lipsa menţiunilor privind numele,
prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele
contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a
sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii
acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea
procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.";
- Art. 19: „(1) Procesul-verbal se semnează pe
fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. In cazul
în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu
poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste
împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un
martor, In acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din
actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent
constatator.
(3) In lipsa unui martor agentul constatator va
preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest
mod."
In susţinerea neconstituţionalităţii
acestor prevederi de lege, se invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. Se invocă,
totodată, prevederile art. 6 paragraful 3 lit. b) şi c) din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea
Constituţională a examinat constituţionalitatea aceloraşi
texte de lege, în raport de aceleaşi texte din Legea fundamentală
şi faţă de critici similare. In acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 740 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 460 din 3 iulie 2009, şi Decizia nr. 338 din 17
martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262
din 22 aprilie 2009, prin care Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale. Tot astfel,
răspunzând unor critici similare, formulate cu privire şi la alte
dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, Curtea a statuat,
prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, că
„procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se
bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este
formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar
prezumţia de care se bucură. In acest caz, instanţa de
judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare
în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi
demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de
judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii
şi aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului
de procedură civilă, instanţele de judecată nu pot face
aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din
contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea
adevărului din moment ce contravenţia intră sub incidenţa
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine
răsturnarea sarcinii probei."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât
soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi art. 19 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie invocată de Alexandru Nicolae Cruceanu în Dosarul nr.
12.757/299/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal şi de Nicolae Ştefan în
Dosarul nr. 10.247/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta