DECIZIE   Nr. 96 din 21 octombrie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 328 din 28 noiembrie 1994

    Vasile Gionea        - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Mihai Constantinescu - judecator
    Miklos Fazakas       - judecator
    Ioan Muraru          - judecator
    Ioan Griga           - procuror
    Florentina Geangu    - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 19 din 14 martie 1994.
    La apelul nominal, facut in sedinta publica, partile au fost lipsa.
    Procedura legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de admitere a recursului si de casare a deciziei atacate, dezvoltind oral motivele de recurs formulate in scris.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    In fata Tribunalului Bihor, in Dosarul nr. 1659/1993, inculpata Udvar Maria Laura a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 din Codul penal, sustinind ca, raportat la prevederile imperative ale art. 150 alin. (1) din Constitutie, acestea sunt abrogate implicit.
    Prin Decizia nr. 19 din 14 martie 1994, Curtea Constitutionala a respins ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate, constatand ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat partial conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, astfel incat textul urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestei decizii, Ministerul Public a declarat recurs, invocand urmatoarele motive:
    1. Curtea ar fi trebuit sa respinga exceptia ca vadit nefondata, in temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, intrucat instanta de judecata in fata careia a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate a opinat in sensul ca "exceptia este intemeiata, iar dispozitiile art. 224 din Codul penal sunt neconstitutionale".
    2. Decizia este criticata pentru ca solutia respingerii exceptiei ca lipsita de obiect este rezultatul aplicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33/1993 si nu al examinarii pe fond a cazului concret depus judecatii. In acest fel, decizia ar aparea ca nemotivata.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind decizia atacata, incheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale raportate la prevederile Constitutiei, precum si cele ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Primul motiv de recurs referitor la exprimarea opiniei instantei in raport cu punctul de vedere al partii care a invocat exceptia in sensul neconstitutionalitatii art. 224 din Codul penal si deci, a abrogarii lui, nu este intemeiat, deoarece desi instanta a opinat pentru neconstitutionalitatea art. 224, nu a constatat abrogarea in dispozitivul incheierii si, mai mult, a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate. Rezulta ca, fiind legal investita, Curtea intemeiat a procedat la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
    In ceea ce priveste critica referitoare la posibilitatea respingerii exceptiei ca "vadit nefondata", nici aceasta obiectie nu poate fi retinuta intrucat, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, solutia respingerii fara citarea partilor pe acest temei este conditionata de unanimitatea opiniei membrilor completului de judecata in aprecierea exceptiei. Aceasta regula este nu numai de fond, in sensul ca exceptia in mod vadit este neintemeiata, ci si de procedura, astfel incat, daca aceste doua aspecte nu coincid, este evident ca art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu se poate aplica.
    Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizeaza respingerea exceptiei ca lipsita de obiect, nu este intemeiat, recursul netinind seama de specificul jurisdictiei constitutionale. Astfel, exceptia de neconstitutionalitate poate fi admisa sau respinsa prin decizie definitiva.
    In caz de admitere a exceptiei, decizia Curtii Constitutionale produce efectele prevazute la art. 145 alin. (2) din Constitutie si la art. 26 din Legea nr. 47/1992. Astfel fiind, textul declarat ca neconstitutional sau textul anterior Constitutiei constatat ca abrogat - deoarece, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, este contrar acesteia - nu mai poate fi aplicat, este scos din legislatie. Orice alta exceptie care ar avea ca obiect textul declarat ca neconstitutional sau constatat ca abrogat urmeaza sa fie respinsa ca lipsita de obiect, daca solutionarea exceptiei s-a facut cu citarea partilor, ori ca vadit nefondata in cazul in care, pentru acelasi motiv de fond, exceptia a fost, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezolvata fara citarea partilor. Asa fiind, referirea la deciziile definitive anterioare nu inseamna o lipsa de motivare in drept, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozitiilor constitutionale si legale.
    Recursul invoca si faptul ca, respingind exceptia ca lipsita de obiect, se inchide calea sesizarii Curtii chiar si atunci cand exceptia priveste un bun public, nominalizat expres in art. 135 alin. (4) din Constitutie. Argumentul nu poate fi primit deoarece Curtea statueaza numai asupra problemelor de drept. Constatand, in drept, ca art. 224 din Codul penal, ca orice alt text in legatura cu avutul obstesc, este abrogat partial si ca urmeaza sa se aplice numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, ramane ca fiecare instanta judecatoreasca sa stabileasca daca este vorba sau nu de astfel de bunuri si sa decida daca textele referitoare la infractiunile privind avutul obstesc sunt sau nu aplicabile.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 19 din 14 martie 1994 pronuntata in Dosarul nr. 14C/1993.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 21 octombrie 1994.
    Prezenta decizie se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
            prof. dr. VASILE GIONEA

                             Magistrat-asistent,
                             Florentina Geangu