Decizia Nr.95 din 03.03.2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.018 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Trans Andra“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.505/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 807D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile legale care prevăd, în procedura ordonanţei de plată, că întâmpinarea se depune cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată, considerând că termenul este prea scurt şi arătând că, în fapt, nu a avut cunoştinţă de întâmpinare, nefiindu-i pus la dispoziţie dosarul cauzei. Apreciază că, în realitate, aceste critici vizează, pe de o parte, modificarea normei legale, iar pe de altă parte reprezintă argumente pur factuale care ţin de circumstanţele procedurii în care autoarea excepţiei de neconstituţionalitate are calitatea de reclamantă. Pentru aceste motive solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 5 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.505/4/2014, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.018 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Trans Andra“ - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii în anulare a unei încheieri prin care a fost respinsă cererea pentru emiterea ordonanţei de plată solicitate de aceasta.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că obligativitatea depunerii întâmpinării cu 3 zile înainte de prima zi de înfăţişare este neconstituţională deoarece îl împiedică pe reclamantul-creditor din procedura ordonanţei de plată să cunoască apărările pârâtului debitor. Autoarea excepţiei critică şi faptul că dosarele se scot din arhivă cu 7 zile înainte de ziua de şedinţă, pentru a fi studiate de judecător, astfel încât nu se mai pot consulta de către părţile din dosar. Mai susţine că, deşi nu s-a respectat termenul de depunere a întâmpinării cu cel puţin trei zile înainte de termenul de judecată şi nici nu se putea studia dosarul cu trei zile înainte de acest termen, instanţa a dispus judecarea fondului fără ca reclamanta să fi cunoscut conţinutul întâmpinării. Arată că prin reglementarea dispoziţiilor legale criticate nu se garantează aplicarea tuturor principiilor procesuale cu privire la apărare, dând posibilitatea instanţei să nu fie imparţială şi echidistantă.6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că termenul de trei zile într-o procedură caracterizată de celeritate şi în care problemele de drept nu au un grad ridicat de complexitate reprezintă un interval de timp suficient pentru reclamant să cunoască, să analizeze şi să răspundă apărărilor pârâtului. Arată că dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor reclamanţilor creditori care se află în ipoteza normei, iar situaţia debitorului este diferită de cea a creditorului. Mai apreciază că normele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la apărare, astfel cum acestea sunt interpretate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1.018 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) În citaţie se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se menţiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului.(4) Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei.“11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 24 privind dreptul la apărare. Invocă şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminării şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, în susţinerea excepţiei se invocă şi dispoziţii cuprinse în Codul de procedură civilă. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că procedura ordonanţei de plată este o procedură specială, caracterizată de celeritate, destinată recuperării creanţelor certe, lichide şi exigibile, prevăzută de art. 1.013-1.024 din Codul de procedură civilă şi care reprezintă o reglementare unitară a procedurilor ordonanţei de plată şi a somaţiei de plată, prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, acte normative care şi-au produs efectele până la intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă. 13. Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă se regăseau şi în vechea reglementare, chiar într-o manieră mai restrictivă pentru creditor, în sensul că întâmpinarea putea fi depusă de debitor până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare. Analizând constituţionalitatea acestora, Curtea a reţinut, spre exemplu prin Decizia nr. 1.371 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 27 noiembrie 2009, că textul criticat relevă o evidentă utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea obligativităţii întâmpinării se asigură de plano echilibrul procesual al părţilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte apărările pârâtului, precum şi probele utilizate în susţinerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoştinţă a acţiunii introductive a reclamantului şi contribuie la urgentarea soluţionării cauzei şi la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanţa fiind în măsură de a cunoaşte, încă de la început, cadrul procesual, iar reclamantul îşi poate pregăti apărările în cunoştinţă de cauză, în raport cu susţinerile pârâtului, cuprinse în întâmpinare. 14. Distinct de cele reţinute în decizia menţionată, Curtea constată că cererea privind ordonanţa de plată se judecă cu respectarea principiului celerităţii având în vedere şi dispoziţia alin. (1) al art. 1.018 din Codul de procedură civilă potrivit căreia citarea părţilor se face potrivit dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente. Totodată, textele de lege criticate conţin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a aprecia. Instituirea obligativităţii depunerii întâmpinării cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată se circumscrie domeniului de reglementare a competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată, rezervat, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorului ordinar, care a acţionat, deci, în limitele prerogativelor sale constituţionale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Dosarul cauzei poate fi consultat în cele trei zile până la termenul de judecată, iar în privinţa problemelor de fapt învederate de autoarea excepţiei de neconstiuţionalitate care ţin de organizarea instanţelor, Curtea reţine, ca remediu procedural, că partea interesată poate, spre exemplu, să ceară amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare potrivit art. 222 din Codul de procedură civilă potrivit căruia amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei. 15. Referitor la pretinsa discriminare invocată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica având un atare obiect nu este întemeiată. Creditorii şi debitorii se află în situaţii evident diferite. Creditorii sunt îndreptăţiţi să apeleze la procedura specială, accelerată, a ordonanţei de plată pentru realizarea creanţelor lor, formulând în acest sens cerere privind ordonanţa de plată şi depunând înscrisurile necesare pentru susţinerea cererii, iar debitorii au dreptul şi posibilitatea combaterii pretenţiilor creditorilor, depunând şi ei înscrisuri doveditoare. Astfel, aceste dispoziţii constituie o altă garanţie a dreptului la apărare, iar, pe de altă parte, nu există identitate de situaţii, care să justifice aplicarea aceluiaşi regim juridic. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate respectă exigenţele dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil. 16. În privinţa celorlalte aspecte învederate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv faptul că dosarele sunt luate din arhivă cu 7 zile înainte de primul termen de judecată, anterior celor trei zile pentru depunerea întâmpinării, pentru a fi studiate de judecător, Curtea reţine că aceste aspecte ţin de aplicarea legii în concret şi de circumstanţele procedurii, şi nu de un control de constituţionalitate. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Trans Andra“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.505/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 1.018 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin