DECIZIE Nr.
943 din 19 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 62 din 25 ianuarie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Prodprest" - S.A. din Eforie Nord în Dosarul nr. 12.966/2005 al
Judecătoriei Constanţa.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, face referire la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 12.966/2005, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10
din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Prodprest" - S.A. din Eforie Nord.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor art. 21 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie. In acest
sens, arată că cererea de chemare în garanţie reprezintă o formă de apărare în
procesul civil, astfel încât nu este nevoie de timbrarea acestei cereri la valoarea
cererii sau acţiunii principale.
Judecătoria Constanţa arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că justiţia este
un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat,
astfel încât este justificat ca persoanele care se adresează instanţelor
judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor ocazionate de
realizarea actului de justiţie. Pe de altă parte, justiţiabilul are
posibilitatea de a recupera sumele avansate cu titlu de taxe judiciare de
timbru, deoarece echivalentul acestora este inclus în valoarea cheltuielilor de
judecată stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în
cauză, plata acestora revenind, conform art. 274 din Codul de procedură civilă,
părţii care cade în pretenţii.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece accesul la
justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, realizarea
unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. In cadrul mecanismului
statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, care se realizează de
către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui
costuri sunt suportate de la bugetul de stat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu
modificările şi completările ulterioare, şi are următorul cuprins: „Cererile
reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie se taxează
după regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1)
referitoare la garantarea dreptului la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului
de constituţionalitate, în raport cu prevederile art. 21 şi art. 24 din
Constituţie.
Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 177 din 8 mai 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 27 mai 2003, a stabilit că accesul la justiţie nu
presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, realizarea unor
drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. In cadrul mecanismului
statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către
autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri
sunt suportate de la bugetul de stat. In consecinţă, legiuitorul este
îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii
judiciare deschise de părţile aflate în litigiu.
Motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se bazează, în principal, pe ideea că intervenientul are
obligaţia de a-şi timbra cererea la valoarea acesteia sau a acţiunii
principale. Această afirmaţie este falsă, întrucât art. 10 din lege prevede că
cererile de intervenţie se taxează după regulile aplicabile cererii sau
acţiunii principale, ceea ce nu duce la concluzia arătată de către autorul
excepţiei. Analizând norma legală criticată, se observă că procedura de
stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de intervenţie este aceeaşi cu cea
aplicabilă cererii principale, nu şi cuantumul taxei. Taxa judiciară de timbru
se calculează în funcţie de valoarea pretinsă prin cererea de intervenţie.
In acest sens, sunt, de altfel, şi prevederile art. 10
alin. (2) din Normele metodologice din 22 aprilie 1999 pentru aplicarea Legii
nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august
1999, potrivit cărora „Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi
de chemare în garanţie ce apar în urma unei acţiuni care are ca obiect drepturi
evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea
ce se pretinde prin aceste cereri". Curtea s-a pronunţat în acelaşi
sens şi prin Decizia nr. 796 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 29 noiembrie 2006.
Intrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi de
natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia
deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prodprest" - S.A. din
Eforie Nord în Dosarul nr. 12.966/2005 al Judecătoriei Constanţa.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu