DECIZIE Nr.
942 din 19 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 58 din 24 ianuarie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, excepţie
ridicată de Vasile Lata în Dosarul nr. 1.695/2005 al Tribunalului Braşov -
Secţia penală.
La apelul nominal, se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.695/2005, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din
Legea nr. 78/2000, excepţie ridicată de Vasile Lata.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal criticat se aplică doar
pentru anumite categorii de persoane şi reglementează o formă distinctă a
luării de mită ca infracţiune de corupţie, modalitate care consacră într-o
manieră extensivă prin analogie
principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor. Astfel, art. 6 din Legea
nr. 78/2000, prin trimitere la Codul penal, stabileşte în mod nejustificat un
regim juridic discriminatoriu, deoarece nu conţine o pedeapsă proprie.
Tribunalul Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece art. 6 din Legea nr. 78/2000 cuprinde o normă de trimitere uzitată de
tehnica legislativă, fără ca prin aceasta să se încalce dispoziţiile
constituţionale. Critica adusă în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate,
în sensul că textul vizat ar fi discriminatoriu, este considerată de instanţă
neîntemeiată, întrucât principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea,
ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic diferit pentru situaţii
diferite, iar distincţiile făcute de legiuitor prin Legea nr. 78/2000 sunt
justificate faţă de categoria faptelor reglementate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art.
23 alin. (12), art. 21 alin. (3) şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţie nu au legătură cu prevederile legale criticate. De asemenea, art.
124, 11 şi 20 din Legea fundamentală, precum şi art. 7 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au relevanţă în
soluţionarea excepţiei invocate, întrucât dispoziţiile art. 6 din Legea nr.
78/2000 conţin o sancţiune prevăzută în Codul penal, nefiind vorba de
pedepsirea unei infracţiuni care nu era incriminată la momentul săvârşirii faptei.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece reglementarea
legală indicată nu aduce atingere principiului egalităţii, imparţialităţii şi
unicităţii justiţiei şi se aplică, în mod nediscriminatoriu, tuturor
persoanelor aflate în ipoteza normei, respectiv tuturor celor care au săvârşit
infracţiuni de corupţie. De asemenea, prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000
nu conţin norme de procedură, ci de drept substanţial, iar aplicarea acestora
nu poate duce la încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen
rezonabil. Nu sunt încălcate nici prevederile art. 23 alin. (12) şi ale art. 73
alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, deoarece pedeapsa este stabilită şi
aplicată în temeiul dispoziţiilor Codului penal la care se face trimitere prin
textul criticat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu următorul conţinut: „Infracţiunile de luare de mită -
prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255
din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din
Codul penal şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 din Codul penal
se pedepsesc potrivit acelor texte de lege."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 23 alin. (12) referitoare la aplicarea şi stabilirea pedepselor numai
în condiţiile legii, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind includerea
infracţiunilor, pedepselor şi regimului acestora în domeniul de reglementare al
legii organice, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un
proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi
egalitatea justiţiei, ale art. 11 privind Dreptul internaţional şi dreptul
intern, ale art. 20 privind Tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborate cu art. 7 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu denumirea
marginală Nicio pedeapsă fără lege.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 6 din Legea nr.
78/2000, sub aspectul aceloraşi critici de neconstituţionalitate, Curtea s-a
mai pronunţat, prin Decizia nr. 48/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 162
din 21 februarie 2006. Cu acel prilej, Curtea a constatat că reglementarea care
formează obiectul excepţiei nu constituie o incriminare prin analogie, aşa cum
greşit susţine autorul acesteia, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o
normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din
Legea fundamentală şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie
juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, şi
nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru
caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în
termeni, căci analogia implică absenţa normei şi, în consecinţă, libertatea
recunoscută unei autorităţi publice - în mod excepţional şi nu în materie
penală - de a stabili ea însăşi regula după care urmează să rezolve un caz,
luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat. Or,
dispoziţia legală atacată prevede expres că infracţiunile nominalizate se
pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care
sunt incriminate.
De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat
că nu poate primi nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 6 din Legea
nr. 78/2000 încalcă celelalte principii constituţionale invocate, deoarece din
textul legii nu rezultă vreo restrângere în sensul reclamat de autorul
excepţiei.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această
decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Vasile Lata în Dosarul
nr. 1.695/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu