DECIZIE Nr.
941 din 23 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 696 din 13 octombrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Silvia Clopotar, Andrei Becherliu, Rozalia
Becherliu, Ileana Romanţa Clopotar, Constanţa Clopotar, Caslaro Bucuresteanu,
Teofil Clopotar şi Sevastian Caldararu în Dosarul nr. 329/1.372/2006 al
Tribunalului pentru minori şi familie Braşov.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 329/1.372/2006, Tribunalul pentru minori şi familie Braşov a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Silvia Clopotar, Andrei Becherliu, Rozalia Becherliu, Ileana
Romanţa Clopotar, Constanţa Clopotar, Caslaro Bucuresteanu, Teofil Clopotar şi
Sevastian Caldararu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei
cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (1), (5) şi (11), deoarece, dacă
în cursul urmăririi penale măsura arestării preventive nu poate depăşi termenul
rezonabil de 180 de zile, în cursul judecăţii este posibil ca măsura privativă
de libertate să se întindă pe o perioadă foarte mare; în speţă, autorii
excepţiei au fost arestaţi de aproximativ 600 de zile, respectiv din data de 4
septembrie 2006. Aşa fiind, se instituie un tratament inegal între durata
arestării preventive din prima fază a procesului penal comparativ cu faza de
judecată. De asemenea, prin stabilirea unor tratamente diferenţiate în materia
încetării de drept a măsurii arestării preventive, în cele două faze ale
procesului se aduce atingere principiului libertăţii individuale consacrat de
art. 23 alin. (1) din Constituţie. In sfârşit, prin menţinerea măsurii arestării
preventive pe perioade extrem de îndelungate, care depăşesc cu mult termenul de
180 de zile, este afectat şi principiul prezumţiei de nevinovăţie, măsura
pierzându-şi caracterul preventiv şi transformându-se efectiv în pedeapsă
înainte de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.
Tribunalul pentru minori şi familie Braşov opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece măsurile
preventive reprezintă instituţii de drept procesual cu caracter de
constrângere, având drept scop asigurarea unei bune desfăşurări a procesului
penal. Ele vizează starea de libertate a învinuitului sau a inculpatului şi au
drept efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertăţii de mişcare,
reglementarea lor reflectând principiile înscrise în art. 23 din Constituţie.
Instituirea unor limite diferite în raport cu fazele procesului penal,
respectiv urmărire penală sau curs de judecată, la care arestarea preventivă
încetează de drept, nu reprezintă o încălcare a principiului libertăţii
individuale, ci, dimpotrivă, acestea sunt stabilite pentru îndeplinirea
scopului măsurilor preventive prevăzute în art. 136 alin. 1 din Codul de
procedură penală. Caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive este
apreciat prin raportare la gravitatea infracţiunii săvârşite, complexitatea şi
specificul cauzei, astfel încât prin durata sa să permită realizarea scopului
pentru care a fost instituită.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală cu
denumirea marginală Incetarea de drept a măsurilor
preventive, care au următorul conţinut: „Măsura
arestării preventive încetează de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea
unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, durata arestării a atins jumătatea
maximului pedepsi prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul
învinuirii, fără a se putea depăşi, în cursul urmăririi penale, maximele
prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de
lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de
contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu
prilejul pronunţării Deciziei nr. 531 din 13 octombrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 21 octombrie 2005, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. 2
din Codul de procedură penală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Silvia Clopotar, Andrei Becherliu, Rozalia Becherliu, Ileana Romanţa
Clopotar, Constanţa Clopotar, Caslaro Bucuresteanu, Teofil Clopotar şi
Sevastian Caldararu în Dosarul nr. 329/1.372/2006 al Tribunalului pentru minori
şi familie Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru