Decizia Nr.94 din 27.02.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Softurism - S.R.L. din Brezoi în Dosarul nr. 2.963/288/2013 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 658D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că cererea de reexaminare reprezintă o cerere de retractare pe care reclamantul o poate exercita împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată. Aceasta este soluţionată de alt complet care verifică legalitatea anulării. De asemenea, trebuie avut în vedere specificul procedurii ce vizează aspecte pur formale, astfel încât nu pot fi reţinute criticile autoarei excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia nr. 1.403/2013 din 27 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.963/288/2013, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Softurism - S.R.L. din Brezoi cu ocazia soluţionării unui recurs. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile criticate, potrivit cărora cererea de reexaminare se soluţionează prin încheiere definitivă, înlătură dreptul la recurs. În acest sens face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 967/2012 şi nr. 500/2012.Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În acest sens invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012.Articolul 200 - Verificarea cererii şi regularizarea acesteia - are următorul cuprins: „(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.(2) Când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).(3) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.(4) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.(5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.(6) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2).(7) În caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit.“În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: 1. Prin Încheierea din 9 aprilie 2013, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a respins ca nefondată cererea de reexaminare a Încheierii civile nr. 107/15.03.2013 pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care s-a dispus anularea acţiunii formulate de petenta Societatea Comercială Softurism - S.R.L., în baza art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Împotriva Încheierii din 9 aprilie 2013 a declarat recurs petenta, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă. În şedinţa publică din data de 21 iunie 2013 recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă. Prin Decizia nr. 1.403/2013, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi a respins recursul ca inadmisibil. Astfel, Curtea constată că acţiunea aflată în faţa judecătorului a quo, în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, este ab initio inadmisibilă. Prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Curtea a reţinut că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta, deoarece indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că în cauza de faţă sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină soluţia de inadmisibilitate în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Astfel, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, putându-şi exercita controlul de constituţionalitate. 2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, a reţinut că procedura specială vizată de dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere cu citarea părţilor. De asemenea, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, a statuat că încheierea de anulare a cererii astfel pronunţate este supusă căii de atac a reexaminării, cererea de reexaminare putând fi făcută de reclamant în 15 zile de la data comunicării. Soluţionarea cererii de reexaminare se face de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Acest complet poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului iniţial învestit. Curtea a apreciat că prin cererea de reexaminare se analizează inclusiv legalitatea măsurii prin prisma îndeplinirii condiţiilor de formă. Faptul că împotriva încheierii de anulare reclamantul poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituţionale, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului şi există astfel posibilitatea de a reveni asupra măsurii anulării, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. De altfel, Curtea constată că recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile în litigiu îşi pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunţate în fond pentru motivele de nelegalitate prevăzute de Codul de procedură civilă. În măsura în care cererea de reexaminare a fost respinsă, reclamantul are posibilitatea formulării unei noi cereri de chemare în judecată cu respectarea dispoziţiilor legale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială Softurism - S.R.L. din Brezoi în Dosarul nr. 2.963/288/2013 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu