DECIZIE Nr.
938 din 23 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 722 din 24 octombrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal,
excepţie ridicată de Simon Adolf în Dosarul nr. 892/59/2007 al Curţii de Apel
Timişoara - Secţia penală şi de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 925/271/2006 al
Tribunalului Bihor - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate
ridicate în dosarele nr. 1.027D/2008 şi nr. 1.653D/2008 au conţinut identic,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă,
nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 1.653D/2008 la Dosarul
nr. 1.027D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 31 martie 2008 şi 25 iunie 2008,
pronunţate în dosarele nr. 892/59/2007 şi nr. 925/271/2006, Curtea de Apel
Timişoara - Secţia penală şi Tribunalul Bihor - Secţia penală au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215
alin. 3 şi 4 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Simon Adolf şi Relu Teodorescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile
legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi
(5), art. 11, art. 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12), art. 124 alin.
(2), precum şi art. 5 paragraful 1 lit. a), art. 11 paragraful 1, art. 14 şi
art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la aceeaşi Convenţie.
De asemenea, sunt afectate şi dispoziţiile
constituţionale ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice, potrivit căruia nimeni nu poate fi întemniţat pentru
singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală,
deoarece este nemulţumit de faptul că este posibilă sancţionarea penală a unei
persoane care lasă o filă cec cu titlu de garanţie şi nu ca mijloc de plată. In
opinia sa fapta de natura
celei reţinute este prevăzută nu de Codul penal, ci de art. 84 alin. 1 pct. 2
din Legea nr. 59/1934.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate invocată.
Tribunalul Bihor - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece în toate
sistemele de drept înşelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată şi
sever sancţionată, al cărui element material are drept premisă o acţiune,
respectiv o omisiune de a induce cocontractantul într-o eroare determinată la
încheierea contractului. Aşadar, înşelăciunea, în oricare din variantele sale,
protejează patrimoniul şi încrederea participanţilor la raporturile juridice
patrimoniale tocmai pentru a asigura, între altele, liberul acces al persoanei
la o activitate economică şi libera iniţiativă. De asemenea, textul legal nu
conţine nicio normă care să aducă atingere dreptului părţilor interesate la un
proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil şi nu
aduce atingere principiului constituţional potrivit căruia justiţia este unică,
imparţială şi egală pentru toţi.
In plus, potrivit art. 73 alin.
(3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin
lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora, astfel
că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care
urmează să se stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi
condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul- raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal cu denumirea
marginală Inşelăciunea, care au următorul conţinut:
„Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane
cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel
încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat
contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în
alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit
sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau
acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în
totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o
pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin.
2."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 215 din 14 aprilie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3
şi 4 din Codul penal.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Simon
Adolf în Dosarul nr. 892/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi
de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 925/271/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru