DECIZIE Nr.
936 din 23 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 si art. 243 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 618 din 14 septembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 şi art. 243 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Albuţiu în Dosarul nr. 201/35/2005
al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 201/35/2005, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 243 cu referire la art. 40 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Elena Albuţiu într-o cauză civilă având ca
obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei decizii a Tribunalului
Bihor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege sunt
neconstituţionale, deoarece nu instituie obligativitatea suspendării cauzei în
cazul formulării unei cereri de strămutare a procesului.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art.
21 din Constituţie şi nici celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 40 alin. 2 şi art. 243 din Codul de procedură
civilă, care au următorul cuprins:
-Art. 40 alin. 2: „Preşedintele instanţei va putea
cere dosarul pricinii şi să ordone, fără citarea părţilor, suspendarea
judecării pricinii, comunicând de urgenţă această măsură instanţei
respective.";
- Art. 243: „Judecata pricinilor se suspendă de
drept:
1. prin moartea uneia din părţi, afară de cazul
când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a
moştenitorilor;
2. prin interdicţie sau punere sub curatelă a unei
părţi până la numirea tutorelui sau curatorului;
3. prin moartea mandatarului uneia din părţi,
întâmplată cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării;
4. prin încetarea funcţiei tutorelui sau
curatorului;
5. prin deschiderea procedurii reorganizării
judiciare şi a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti irevocabile.
Faptele arătate mai sus nu împiedică pronunţarea
hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
dispoziţiile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie
şi la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de
procedură civilă - raportate la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie,
prin Decizia nr. 573 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.143 din 19 decembrie 2005, constatând că acestea sunt
constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că soluţia legislativă
adoptată prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate de a lăsa
la latitudinea preşedintelui instanţei învestită cu soluţionarea cererii de
strămutare suspendarea judecării pricinii nu relevă nicio contradicţie cu
textele constituţionale de referinţă. Astfel, prerogativa preşedintelui
instanţei învestite cu soluţionarea cererii de strămutare de a suspenda
judecarea pricinii îi permite acestuia ca, în funcţie de motivele de strămutare
invocate, de seriozitatea şi credibilitatea lor, să aprecieze asupra măsurii în
care suspendarea se impune, pentru a se evita o soluţie părtinitoare. Astfel,
Curtea a constatat că dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură
civilă nu contravin textului art. 21 alin. (3) din Constituţie, ci, dimpotrivă,
posibilitatea recunoscută preşedintelui de a decide asupra suspendării, în
funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la
realizarea dreptului la un proces echitabil, precum şi la soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Totodată, Curtea constată că, referitor la dispoziţiile
art. 243 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei de
neconstitutionalitate este nemulţumit, în realitate, de faptul că printre
cauzele de suspendare obligatorie a cauzei nu se găseşte şi aceea a suspendării
judecării pricinii atunci când s-a făcut o cerere de strămutare. Având în
vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că
nu poate primi o atare susţinere, deoarece completarea textelor de lege intră
în competenţa legiuitorului, iar nu a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 40 alin. 2 şi art. 243 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Elena Albuţiu în Dosarul nr. 201/35/2005 al Curţii de Apel
Oradea - Secţia civilă mixtă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean