DECIZIE Nr.
930 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216,
art. 217 si art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 588 din 19 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216,
art. 217 şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Remia
Com Impex" - S.R.L, din Craiova în Dosarul nr. 816/54/2009 al Curţii de
Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate
în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera,
Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale art. 58 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a
amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 816/54/2009, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216,
art. 217 şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Remia Com Impex" - S.R.L, din Craiova într-o cauză având ca obiect
soluţionarea contestaţiei împotriva unui act administrativ fiscal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate derogă de la prevederile art. 7
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ceea ce are drept efect
extinderea, în mod nejustificat, a ciclului procesual şi amânarea, în mod
nepermis, a momentului la care actul administrativ fiscal poate fi atacat în justiţie.
Astfel, în timp ce se parcurge procedura administrativă prealabilă, actul
administrativ vătămător continuă să existe şi să producă efecte juridice,
contribuabilul fiind executat silit de organele fiscale.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ
şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 şi
art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:
- Art. 213 alin. (5): „Organul de soluţionare
competent se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra
celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai
proceda la analiza pe fond a cauzei.";
- Art. 214: „(1) Organul de soluţionare competent
poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:
a)organul care a efectuat activitatea de control a
sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei
infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei
ce urmează să fie dată în procedura administrativă;
b)soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte,
de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
(2) Organul de soluţionare competent poate suspenda
procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării,
organul de soluţionare competent va stabili şi termenul până la care se
suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
(3)Procedura administrativă este reluată la
încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea
termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2),
indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
(4)Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care
se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente
pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a
constituit parte civilă.";
- Art. 216: „(1) Prin decizie contestaţia va putea
fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
(2)In cazul admiterii contestaţiei se decide, după
caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.
(3)Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial
actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act
administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de
soluţionare.
(4)Prin decizie se poate suspenda soluţionarea
cauzei, în condiţiile prevăzute de art. 214.";
- Art. 217: „(1) Dacă organul de soluţionare
competent constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi
respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
(2) Contestaţia nu poate fi respinsă dacă poartă o
denumire greşită.";
- Art. 218 alin. (2): „(2) Deciziile emise în
soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către
persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art.
212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în
condiţiile legii".
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 21
privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate
de o autoritate publică, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al
actelor administrative. Totodată, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
Demersul autorului excepţiei de neconstituţionalitate
pleacă de la o premisă particulară, şi anume parcursul procesual pe care îl are
judecarea cauzei sale. Astfel, se observă că acesta a atacat procesul-verbal al
inspecţiei fiscale, şi nu decizia de impunere. Prin acest proces-verbal,
printre altele, s-a dispus sesizarea parchetului, întrucât existau indicii în
sensul săvârşirii unor infracţiuni de natură economică.
Curtea observă că procesul-verbal menţionat a fost
atacat în căile administrative de atac, iar organul de soluţionare a
contestaţiei l-a anulat şi a stabilit că organele de inspecţie fiscală urmează
„să valorifice constatările efectuate prin procesul-verbal şi să emită decizia
de impunere, conform legii". Ulterior, pe cale judecătorească, a fost
anulată decizia organului de soluţionare a contestaţiei, iar instanţa a obligat
organul în cauză să pronunţe o soluţie pe fond. Acesta din urmă, văzând că prin
procesul-verbal iniţial a fost sesizat parchetul, în temeiul art. 214 alin. (1)
lit. a) din Codul de procedură fiscală a suspendat judecarea contestaţiei
administrative, nemaiputând, deci, soluţiona pe fond contestaţia introdusă.
Ulterior, a fost atacată în instanţă şi această ultimă decizie a organului de
soluţionare a contestaţiilor, fază procedurală în care s-a ridicat prezenta
excepţie de neconstituţionalitate.
Toate aceste aspecte ţin de interpretarea şi aplicarea
legii, sunt aspecte de fapt, care pot/vor fi corectate de instanţele
judecătoreşti în căile de atac. In această situaţie, încălcarea eventuală a
„termenului rezonabil" în care trebuie soluţionată cauza nu se datorează
textului legii, ci comportamentului părţilor şi instituţiilor administrative
sau judecătoreşti în această cauză concretă. Insă Curtea Constituţională judecă
numai în drept, astfel încât conduita procesuală a contribuabilului contestator
sau unele decizii administrative sau judecătoreşti discutabile nu pot constitui
temei pentru constatarea neconstituţionalităţii unor texte legale. In
consecinţă, ţinând cont de prevederile art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
47/1992, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216,
art. 217 şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Remia
Com Impex" - S.R.L, din Craiova în Dosarul nr. 816/54/2009 al Curţii de
Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly