Decizia Nr.93 din 03.03.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) şi art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 351 din 21 mai 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Simina Popescu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) şi art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Ştefan Benonie în Dosarul nr. 1.484/46/2013 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 564D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin Dragoş Vaida, şef serviciu în cadrul Direcţiei generale juridice a Agenţiei Naţionale de Integritate, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.026D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) şi art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003, precum şi ale art. 25 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 176/2010, excepţie ridicată de Florin Maria în Dosarul nr. 1.105/46/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal răspund autorul excepţiei, Florin Maria, personal şi asistat de avocat Daniela Nicoleta Andronescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi partea Agenţia Naţională de Integritate, prin Dragoş Vaida, şef serviciu în cadrul Direcţiei generale juridice a Agenţiei Naţionale de Integritate, cu delegaţie depusă la dosar.5. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.6. Autorul excepţiei Florin Maria şi reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.7. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.026D/2014 la Dosarul nr. 564D/2014, care a fost primul înregistrat.9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei prezent, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, sens în care susţine că prevederile criticate cuprinse în Legea nr. 161/2003, lege anterioară revizuirii Constituţiei, adaugă la aceasta, prin instituirea unor incompatibilităţi în cazul funcţiilor de primar sau consilier local. Or, Constituţia nu prevede asemenea incompatibilităţi pentru funcţiile publice menţionate şi nici posibilitatea încetării mandatului, în cazul stării de incompatibilitate. Ca urmare, contrar dispoziţiilor art. 121, 122, art. 150-156 din Constituţie şi regulii ierarhiei actelor normative, are loc completarea Constituţiei printr-un act normativ cu forţă juridică inferioară Legii fundamentale. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 şi Recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei nr. R (2000) 10 privind codurile de conduită pentru funcţionarii publici. De asemenea, susţine că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt lipsite de previzibilitate, accesibilitate şi unicitate, având în vedere, în esenţă, contradictorialitatea existentă între alineatele acestui articol, care evidenţiază lipsa de proporţionalitate între regimul juridic aplicabil faptelor care constituie incompatibilitate şi celor care reprezintă conflict de interese. În acelaşi timp, reglementarea criticată instituie un regim juridic mai sever în comparaţie cu cel aplicabil faptelor penale.10. Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care precizează că prevederile de lege criticate reprezintă aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora ocuparea funcţiilor publice are loc în condiţiile legii. În acelaşi timp, stabilirea prin lege a unor incompatibilităţi pentru funcţia de primar nu constituie o condiţie de eligibilitate şi nu are în vedere restrângerea dreptului de a fi ales. Chiar dacă Legea fundamentală nu prevede în mod expres incompatibilităţi pentru anumite funcţii, aceasta nu poate duce la concluzia că legiuitorul, în aplicarea normelor constituţionale, nu le poate institui. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, solicită, de asemenea, respingerea acesteia, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu deciziile nr. 203, nr. 204, nr. 207 şi nr. 210 din 29 aprilie 2013.11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Precizează că înseşi dispoziţiile constituţionale ale art. 121 alin. (2) fac trimitere la un act normativ de nivel infraconstituţional, astfel încât este permisă stabilirea prin lege a unor incompatibilităţi pentru funcţiile de primar şi consilier local. Referitor la dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 176/2010, arată că acestea, stabilind elementele constitutive ale abaterilor disciplinare, conţin norme de trimitere în ceea ce priveşte sancţiunile aplicabile în caz de incompatibilitate sau conflict de interese, fără a manifesta deficienţe sub aspectul previzibilităţii. În fine, arată că raţionamentul din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 nu poate fi aplicat mutatis mutandis în cauzele de faţă, de vreme ce acesta are în vedere mandatele de nivel constituţional, nu infraconstituţional, cum sunt cele ale primarilor sau ale consilierilor locali.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:12. Prin Încheierea din 27 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.484/46/2013, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) şi art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003, precum şi ale art. 25 din Legea nr. 176/2010. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Benonie într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate privind existenţa stării de incompatibilitate.13. Prin Încheierea din 26 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.105/46/2013, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) şi art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003, precum şi ale art. 25 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 176/2010. Excepţia a fost ridicată de Florin Maria cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. l38/F-CONT din 29 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti -, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate privind existenţa stării de incompatibilitate.14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că, spre deosebire de alte funcţii publice reglementate prin Constituţie, pentru funcţia de primar şi pentru cea de membru al consiliului local sau judeţean, Legea fundamentală nu a stabilit incompatibilităţi sau cazuri de încetare a mandatului înainte de termen. Din acest motiv, pentru această categorie de persoane, nu se pot stabili prin lege astfel de limitări. Or, contrar Constituţiei, Legea nr. 161/2003 prevede în art. 87 şi art. 91 incompatibilităţile pentru „aleşii locali“, sintagma care include primarii şi consilierii locali şi judeţeni. S-a realizat astfel o completare a dispoziţiilor constituţionale, atât prin art. 87 şi art. 91 din Legea nr. 161/2003, cât şi prin art. 1 din Legea nr. 176/2010, deşi, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a indicat diferenţa dintre funcţiile nominalizate prin Constituţie pentru care nu se pot stabili limitări prin lege organică şi restul funcţiilor, pentru care se pot extinde incompatibilităţile, dacă prin Constituţie s-a stabilit clar acest lucru, aşa cum este cazul membrilor Guvernului, deputaţilor şi altor funcţii care nu sunt prevăzute de Constituţie.15. Insuficienta reglementare a instituţiei incompatibilităţilor generează arbitrar şi lipsă de previzibilitate. Nicio lege în vigoare nu defineşte propriu-zis instituţia incompatibilităţii, ceea ce generează o incertitudine juridică, lipsă de claritate şi de coerenţă în legislaţia aplicabilă, precum şi interpretări diferite. În aceste condiţii, încetarea mandatului unui primar încalcă principiul supremaţiei interesului public, deoarece, conform art. 91 din Legea nr. 161/2003, încetarea mandatului primarului în caz de incompatibilitate duce la organizarea de noi alegeri, cu cheltuieli majore.16. În raport cu dispoziţiile art. 121 alin. (1) din Constituţie, prin care este reglementată funcţia de primar, prevederile Legii nr. 161/2003, care se referă la incompatibilităţi pentru primari şi la modul de încetare a mandatului primarului, ca urmare a incompatibilităţii, fie trebuie anulate, conform art. 154 din Constituţie, fie declarate neconstituţionale, împreună cu prevederile art. 1 din Legea nr. 176/2010, în raport cu dispoziţiile art. 150 din Constituţie, pentru că se completează dispoziţiile art. 121 alin. (1) din Constituţie. Cu alte cuvinte, prin art. 91 din Legea nr. 161/2003 se reglementează o nouă modalitate de încetare a mandatului primarului, adăugându-se din nou la dispoziţiile Constituţiei, cu încălcarea art. 150.17. De asemenea, invocă neconstituţionalitatea art. 25 din Legea nr. 176/2010, prin care se completează Legea fundamentală, cu încălcarea art. 150, art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (2) şi art. 121 din Constituţie, dar şi insuficienta reglementare şi contradictorialitatea dintre alineatele art. 25 din Legea nr. 176/2010, pe de o parte, şi art. 87 şi 91 din Legea nr. 161/2003, pe de altă parte. Astfel, specifică faptul că încălcarea regimului incompatibilităţilor constituie abatere disciplinară ce atrage sancţiuni disciplinare, care nu pot fi mustrarea sau avertismentul. Orice altă sancţiune, care nu este neapărat eliberarea din funcţie, este posibilă. În aceste condiţii, se impune stabilirea cu precizie a acestor sancţiuni, a aplicabilităţii lor, a termenelor în care se pot cerceta şi, ulterior, dispune şi de către cine pot fi aplicate.18. Din interpretarea art. 25 alin. (1), (3) şi (4) rezultă faptul că Legea nr. 176/2010 se completează cu prevederile Codului muncii şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, dar nu se menţionează care dintre acestea are prioritate de aplicare în ceea ce priveşte termenele în care se pot face evaluări legate de abaterile disciplinare şi condiţiile în care intervine interdicţia ocupării aceleiaşi funcţii. Se încalcă principiul proporţionalităţii dintre sancţiunile administrative şi cele penale din punctul de vedere al termenului de prescripţie al sancţiunii aplicabile, ca urmare a stabilirii răspunderii generate de incompatibilitate şi conflictul de interese, dar şi din punctul de vedere al duratei pedepselor complementare (interdicţia ocupării aceleiaşi funcţii).19. Din cele de mai sus rezultă fără dubiu lipsa de coerenţă, insuficienta reglementare şi coroborare dintre actele normative, dar şi dintre răspunderea în domeniul penalului şi răspunderea în domeniul administrativului, ceea ce creează confuzii şi imprecizie de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil şi dreptul de apărare.20. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt constituţionale.21. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.23. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) şi art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.076 din 14 iulie 2011, nr. 311 din 13 iunie 2013, nr. 396 din 1 octombrie 2013 şi nr. 481 din 21 noiembrie 2013. Apreciază că, în deplin acord cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (3), potrivit cărora funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate în condiţiile legii, încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile, în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Referitor la dispoziţiile art. 37 alin. (2), art. 121 şi art. 150-156 din Constituţie, constată că acestea nu au incidenţă în cauzele de faţă.24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) şi art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003 privind unele, măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, precum şi art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Potrivit art. 77 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „Ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale ori la «societatea comercială/societăţile comerciale», după caz, trimiterea se consideră a fi făcută la Legea societăţilor nr. 31/1990 ori, după caz, la «societatea/societăţile reglementată/reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare».“Textele de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003: „Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...]d)funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice; [...]g)calitatea de comerciant persoană fizică;“;

– Art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003: „(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local. [...]
(3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.(4) În situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale.(5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă.(6) În cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar, iar în cazul consilierilor locali şi consilierilor judeţeni, se va proceda la validarea mandatului unui supleant, potrivit prevederilor Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.“;

– Art. 25 din Legea nr. 176/2010: „(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.
(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate. (3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.(4) Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârşirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment.“27. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (3) privind ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 37 alin. (2) privind dreptul de a fi ales, art. 121-Autorităţi comunale şi orăşeneşti, art. 150-152 privind revizuirea Constituţiei şi art. 153-156 privind dispoziţii finale şi tranzitorii. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare, Curtea constatând, prin Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, şi Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, că acestea sunt constituţionale. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a statuat că incompatibilitatea stabilită prin aceste dispoziţii legale reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. 29. Referitor la prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora, în raport cu criticile formulate. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, stabilind incompatibilitatea dintre funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean şi calitatea acestuia de comerciant persoană fizică, instituie o garanţie a exercitării funcţiei publice în condiţii de imparţialitate şi transparenţă decizională, obiectiv ce urmăreşte protejarea interesului public constând în apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. 30. De asemenea, prin Decizia nr. 1.076 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2011, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 161/2003, iar prin Decizia nr. 9 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, Decizia nr. 326 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006, Decizia nr. 631 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 398 din 24 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003. Curtea a constatat că incompatibilitatea consilierilor locali şi judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective a fost instituită de legiuitor ţinând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleşilor locali. Astfel, dispoziţiile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, şi anume: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003. 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 32. Distinct de acestea, Curtea reţine că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate, stabilind cu claritate incompatibilităţi specifice aleşilor locali, dau expresie voinţei legiuitorului, care a apreciat că funcţiile publice care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcţiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumularea acestora ar putea duce la atingerea interesului public şi a încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice. 33. În acelaşi timp, Curtea reţine că instituirea prin lege a unor incompatibilităţi privind aleşii locali nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind autorităţile comunale şi orăşeneşti, care, prin art. 121 alin. (2), stabilesc că primarii şi consiliile locale funcţionează în condiţiile legii. De asemenea, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, demnităţile şi funcţiile publice se exercită în condiţiile legii, astfel încât activitatea primarilor şi a consilierilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care, în aplicarea normelor constituţionale, legiuitorul le-a edictat, în vederea creării cadrului de funcţionare a acestora, fără ca aceasta să aibă semnificaţia completării Legii fundamentale. De altfel, potrivit art. 80 din Legea nr. 161/2003, „Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile prezentului titlu.“ 34. Cu privire la criticile aduse art. 25 din Legea nr. 176/2010, Curtea, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, cu raportare la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 16, a constatat că dispoziţiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma „aceeaşi funcţie“ se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din altă perspectivă, autorii excepţiei neinvocând neconstituţionalitatea sintagmei „aceeaşi funcţie“ cuprinse de aceste norme. 35. Astfel, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, şi Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015), a statuat că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 se integrează scopului legii, anume asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, şi nu contravin normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 36. Referitor la prevederile art. 91 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003, Curtea observă că autorii excepţiei nu arată în ce mod aceste norme încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că o excepţie este inadmisibilă în cazul în care autorul se mărgineşte la a invoca în susţinerea acesteia o dispoziţie constituţională, precum şi o afirmaţie cu caracter absolut generic (a se vedea Decizia nr. 143 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010). 37. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003 nu este motivată, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit căruia „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“, astfel că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 38. În fine, Curtea constată că invocarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 150-156 din Constituţie nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, iar susţinerile privind înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate prin corelare cu alte dispoziţii legale vizează interpretarea şi aplicarea legilor în cauzele deduse judecăţii, operaţiuni care excedează controlului de constituţionalitate. În aceste condiţii, Curtea reţine că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul aleşilor locali revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese. 39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Benonie în Dosarul nr. 1.484/46/2013 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Florin Maria în Dosarul nr. 1.105/46/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) şi art. 91 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Popescu