DECIZIE Nr.
927 din 14 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1), (2), (4) si (5) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 42 din 19 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1), (2), (4)
şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Doina Constanţa Barbu şi Elena
Mariana Bârzan în Dosarul nr. 2.983/36/2005 (număr în format vechi 773/C/2005)
al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, pentru minori şi familie, litigii
de muncă şi asigurări.
La apelul nominal răspund părţile Mircea Rădulescu şi
Ioana Rădulescu, personal. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este
legal îndeplinită.
Părţile Mircea Rădulescu şi Ioana Rădulescu depun la
dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 iunie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.983/36/2005 (număr în format vechi'
773/C/2005), Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, pentru minori şi
familie, litigii de muncă şi asigurări a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1), (2), (4) şi
(5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost
ridicată de Doina Constanţa Barbu şi Elena Mariana Bârzan, într-o cauză civilă
având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de
vânzare-cumpărare a unui imobil, aflată în faza de recurs.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că
prevederile legale criticate au efecte retroactive, deoarece validează acte
juridice încheiate înainte de intrarea sa în vigoare, şi anume actele de înstrăinare
a imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, cu condiţia existenţei
bunei-credinţe a cumpărătorului. Se susţine că acest criteriu al cumpărătorului
de bună-credinţă este discriminatoriu, generând un statut juridic special
pentru o anumită categorie de cetăţeni, respectiv cumpărătorii imobilelor
preluate în mod abuziv de stat, faţă de foştii proprietari ai acestor imobile,
care nu mai pot beneficia de restituirea în natură a imobilelor în cauză.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, pentru
minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curţii
Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 45
alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit
cărora: „(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul
procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa
prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea
legilor în vigoare la data înstrăinării.
(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate
fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care
actul a fost încheiat cu bună-credinţă. (...)
(4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate
cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea
dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se
prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei
legi."
In opinia autoarelor excepţiei, prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2)
privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 - Dreptul de
proprietate privată şi art. 136 - Proprietatea.
Examinând excepţia, Curtea constată că aceste prevederi
legale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la
aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi cu o motivare similară.
Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa contrarietate cu
dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia
nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 390 din 5 iunie 2003,
că prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 45 alin.
(1), recunoscând validitatea actelor juridice de înstrăinare încheiate cu
respectarea legilor în vigoare, consacră principiul tempus
regit actum, iar art. 46 alin. (2) din acelaşi act
normativ, devenit art. 45 alin. (2), aplicând principiul ocrotirii
bunei-credinţe şi pe cel al aparenţei în drept, nu consacră o soluţie
legislativă novatoare şi, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Legea
fundamentală, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, că dispoziţiile art. 46 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001, devenit art. 45 alin. (1), au în vedere actele juridice de
înstrăinare a imobilelor preluate cu titlu valabil, asupra cărora statul a
devenit proprietar. S-a mai reţinut că titularul iniţial al dreptului de
proprietate, nemaiavând calitatea de proprietar la data înstrăinării bunului de
către stat, nu poate să invoce încălcarea unui drept inexistent, astfel încât
prevederea legală criticată nu contravine principiului constituţional al
garantării dreptului de proprietate consacrat de art. 44 din Legea
fundamentală.
De asemenea, prin Decizia nr. 145 din 25 martie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 377 din 29 aprilie 2004, Curtea a reţinut că
acelaşi text de lege nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind protecţia
proprietăţii private, deoarece, recunoscând validitatea titlului de proprietate
al dobânditorului de bună-credinţă al unui imobil preluat de stat fără titlu
valabil, nu consacră prevalenta acestuia faţă de titlul proprietarului iniţial.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001, Curtea a
constatat, de exemplu prin Decizia nr. 315 din 14 septembrie 2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 29 octombrie 2004, şi prin Decizia nr. 78 din 2
februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006, că
acestea nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2),
art. 44 alin. (1),' (2) şi (3) şi art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală,
pentru considerentele acolo reţinute.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile
menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 136
alin. (1)-(4) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au relevantă în
cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 45 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Doina Constanţa Barbu şi Elena
Mariana Bârzan în Dosarul nr. 2.983/36/2005 (număr în format vechi 773/C/2005)
al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, pentru minori şi familie, litigii
de muncă şi asigurări.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie