DECIZIE Nr.
926 din 14 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 42 din 19 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă
Brăila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecătoriei Brăila.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere,
ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenta constantă a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 30 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 6.509/2006, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare
Agricolă Brăila într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei
contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că obligaţia plăţii cauţiunii', prevăzută de
textul de lege criticat, constituie „un impediment insurmontabil" în calea
apărării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei interesate şi îi îngrădesc nepermis accesul
liber la justiţie.
Judecătoria Brăila apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că asupra
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în numeroase rânduri,
respingând-o ca neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, invocând, în sprijinul acestei
opinii, jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel
cum au fost modificate prin art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul cuprins: „Până la
soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea
silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o
cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea
dispune altfel."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine următoarelor
dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care garantează egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2)
referitor la accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) care reglementează
dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de
o autoritate publică de a obţine recunoaşterea acestuia, anularea actului şi
repararea pagubei, art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia
justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format, în numeroase
rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la
aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză şi cu
motivări asemănătoare, Curtea constatând constituţionalitatea acestora.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 108 din 22
februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, Curtea Constituţională a statuat că plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la
executare, ci este instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita
suspendarea executării silite, astfel încât nu poate fi calificată ca o
modalitate de a restrânge accesul liber la justiţie.
De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a
principiului constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea a reţinut, prin
Decizia nr. 289 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6 octombrie 2004,
că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică
tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio
discriminare pe considerente arbitrare. Pentru aceleaşi motive, nu poate fi
reţinută nici critica din cauza de faţă, prin raportare la prevederile art. 124
alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi
egală pentru toţi.
In ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei
referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Constituţie,
privind dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes
legitim de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau
a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, Curtea constată
că textul constituţional menţionat nu prezintă relevanţă în soluţionarea
prezentei excepţii, nefiind incident în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Brăila în Dosarul nr.
6.509/2006 al Judecătoriei Brăila.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu