DECIZIE Nr.
923 din 23 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor
cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 520 din 29 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor
cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, excepţie ridicată
de Societatea Comercială Indus - S.R.L, din Timişoara în Dosarul nr.
14.182/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
avocatul Stelian Garofil, cu împuternicire la dosar, şi pentru partea Parohia
Ortodoxă Sârbă din Timişoara, avocatul Ioan P. Vlaic, având depusă la dosar
delegaţie de substituire a doamnei avocat Snejana Mara Opriş. Lipsesc celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că,
la dosar, Parohia Ortodoxă Sârbă Timişoara a comunicat întâmpinare prin care
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosarul
cauzei.
Avocatul părţii Parohia Ortodoxă Sârbă din Timişoara
solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca
neîntemeiată, reiterând susţinerile cuprinse în întâmpinarea depusă la dosarul
cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
admitere în parte a excepţiei de neconstituţionalitate, doar cu privire la
imobilul aflat la poziţia 8 din anexa ce face parte din ordonanţă, imobil aflat
în proprietatea Societăţii Comerciale Indus - S.R.L. din Timişoara. In acest
sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 reprezintă un act
de reparare a nedreptăţilor din perioada comunistă, însă trebuie avută în vedere
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cauzele Raicu
contra României, 2006, şi Pincova şi Pine contra Republicii Cehe, 2003,
a statuat că „diminuarea vechilor atingeri nu trebuie să creeze noi prejudicii
disproporţionate". Totodată, arată că art. 2 din ordonanţa de urgenţă nu
prevede despăgubirea actualilor deţinători ai imobilului, prin neindemnizarea
acestora realizându-se astfel o expropriere contrară dispoziţiilor art. 44 din
Constituţie. De asemenea, consideră că, în cauză, îşi menţin valabilitatea şi
considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 234/1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 3 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 14.182/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor imobile
care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale
din România. Excepţia a fost ridicată într-o cauză ce are ca obiect o
acţiune în revendicare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că actul normativ criticat este neconstituţional
în măsura în care se extinde asupra bunurilor care aparţin unui proprietar
privat. Arată că imobilul în litigiu, deşi figurează printre imobilele
prevăzute în cuprinsul anexei la acest act normativ, nu se află în proprietatea
statului, ci în proprietatea unei persoane private, motiv pentru care Guvernul
nu putea dispune de un astfel de bun prin ordonanţă de urgenţă. Face referire
la Decizia nr. 234/1999, prin care Curtea Constituţională, admiţând, în parte,
excepţia de neconstituţionalitate, a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte
restituirea către comunitatea maghiară din România a imobilului aflat în
proprietatea Societăţii Comerciale „TIM PRESS" - S.A., prevăzut la poziţia
11 din anexa care face parte din ordonanţa de urgenţă. Precizează că actul
normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 şi 136,
deoarece cerinţele acestor texte nu au fost îndeplinite, câtă vreme, pe de o
parte, nu erau întrunite condiţiile şi procedura prevăzute de Legea nr.
33/1994, iar, pe de altă parte, despăgubirile nu au fost acordate în prealabil,
conform art. 44 alin. (3) din Constituţie.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, dat
fiind faptul că imobilul în cauză se află în proprietatea unei persoane private
şi nu aparţine statului. Astfel, Guvernul nu putea dispune prin ordonanţă de
urgenţă de acest bun. Consideră că, în speţă, trebuie reţinute atât dispoziţiile
art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora „Nimeni
nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", cât şi cele
ale Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede, la art. 1 paragraful 1, că
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor
sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de
utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale
ale dreptului internaţional". Reţine că, în cauză, trecerea în
proprietatea statului nu s-a făcut nici prin expropriere, nici prin confiscare
şi în niciun caz cu plata vreunei despăgubiri.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 sunt
neconstituţionale. In acest sens, reţine că prevederile criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 136 în
măsura în care imobilul din prezenta cauză nu se mai află în proprietatea
statului, ci constituie obiect al dreptului de proprietate privată, situaţie în
care Guvernul nu poate să dispună prin ordonanţă de urgenţă de acest bun.
Totodată, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr.
234/1999, respectiv faptul că într-un stat de drept, conform art. 1 alin. (3)
din Constituţie, repararea unui act injust nu se poate realiza decât prin
recurgerea la procedee legale, care să nu contravină dispoziţiilor
constituţionale şi obligaţiilor ce decurg din tratatele şi documentele
internaţionale pe care statul român şi Ie-a asumat şi a căror respectare este
obligatorie, conform art. 11 şi art. 20 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 privind
restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor
aparţinând minorităţilor naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 255 din 8 iulie 1998, aprobată prin Legea nr. 458
din 12 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 817 din 19 noiembrie 2003. Actul normativ criticat are 3 articole, cu
următorul conţinut:
- Art. 1: „Clădirile, împreună cu terenul aferent,
cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă,
care au aparţinut comunităţilor (organizaţii, culte religioase) cetăţenilor
aparţinând minorităţilor naţionale din România şi au fost trecute după anul
1940 în patrimoniul statului român prin măsuri de constrângere, confiscare,
naţionalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor
acestora.";
- Art. 2: „(1) In scopul verificării îndeplinirii
condiţiilor prevăzute la art. 1, se instituie, în termen de 30 de zile de la
data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, o comisie specială
formată, pe baze paritare, din reprezentanţi ai Guvernului şi ai comunităţilor
prevăzute în anexă.
(2)Comisia va stabili succesorii din cadrul
comunităţilor care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor
revendicate şi va avea sarcina de a întocmi, pe bază de acte doveditoare,
documentaţia pentru fiecare imobil în parte. Transmiterea dreptului de
proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexă va avea loc la data semnării
protocolului redactat de comisie.
(3)Comisia prevăzută la acest articol este abilitată
să examineze, cu respectarea aceleiaşi proceduri, cererile de restituire şi a
altor imobile din această categorie, care au aparţinut comunităţilor
cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România. După identificarea acestor
imobile, comisia va supune Guvernului propuneri corespunzătoare.";
- Art. 3: „Transmiterea dreptului de proprietate
asupra bunurilor imobile prevăzute la art. 1 se va realiza la data încheierii
protocoalelor de predare-preluare între actualii deţinători ai imobilelor şi
succesorii stabiliţi, menţionând concret drepturile actualilor
deţinători."
Intre cele 17 imobile prevăzute în anexa la ordonanţa
de urgenţă se află, la poziţia 8, imobilul situat în Timişoara, str. Vlad de la
Marina nr. 1, judeţul Timiş, cu indicarea următoarelor menţiuni: titular al
dreptului de proprietate - Mujea Marcelini, prin act de cumpărare contestat;
destinaţia iniţială - Casa „Makry" a Fundaţiei „Makry Stojkovici";
folosinţa actuală - Birouri şi magazine; temei juridic al trecerii imobilului
în proprietatea statului - Nu există niciun act, s-a preluat abuziv, în anul
1968, cu titlu de succesiune vacantă; solicitant al restituirii - comunitatea
sârbilor din România.
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern,
ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului,
ale art. 44 relative la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate
privată şi ale art. 136 alin. (5) care prevăd inviolabilitatea proprietăţii
private.
Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate,
Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000, Curtea
a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile
care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale
din România şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale în ceea ce
priveşte restituirea către comunitatea maghiară din România a imobilului aflat
în proprietatea Societăţii Comerciale „TIM PRESS" - S.A., prevăzut la
poziţia 11 din anexa ce face parte din ordonanţa de urgenţă. Pentru a pronunţa
soluţia de admitere, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998
Guvernul a dispus restituirea către foştii proprietari - diferite comunităţi
ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România - a imobilelor
prevăzute în anexa ce face parte integrantă din ordonanţa de urgenţă. Cele mai
multe dintre imobilele prevăzute la cele 17 poziţii din anexa la ordonanţa de
urgenţă aparţineau, conform precizărilor pe care aceasta le cuprinde, statului
sau unor autorităţi publice centrale sau locale, In decizia menţionată, Curtea
a reţinut că imobilul prevăzut la poziţia 11 din anexa ce face parte din
ordonanţa de urgenţă „constituie proprietatea privată (...) şi beneficiază
de protecţia proprietăţii private, instituită prin art. 41 alin. (1) şi (2),
precum şi prin art. 135 alin. (6) din Constituţie."
De aceea, Guvernul nu poate să dispună prin ordonanţă
de urgenţă de acest bun care nu se mai află în proprietatea statului.
Curtea a reţinut totodată că, în conformitate cu
regimul constituţional al dreptului de proprietate, naţionalizarea este
inadmisibilă. Trecerea silită în proprietatea statului a unor bunuri
proprietate privată se poate realiza prin expropriere, în condiţiile prevăzute
la art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie, sau prin confiscare, în cazul
bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii,
în condiţiile prevăzute la alin. (9) al aceluiaşi articol. „Aceste
dispoziţii constituţionale constituie garanţii ale dreptului de proprietate
privată, care nu pot fi eludate prin procedeul utilizării ordonanţei de
urgenţă, chiar dacă, aşa cum este evident, nu se poate pune în discuţie dreptul
comunităţii maghiare din România la repararea nedreptăţii care i s-a făcut prin
trecerea abuzivă în proprietatea statului, în timpul regimului comunist, a
imobilului în litigiu."
Totodată, Curtea a statuat că, deşi în art. 3 al
ordonanţei de urgenţă se prevede că „Transmiterea dreptului de proprietate
asupra bunurilor imobile prevăzute la art. 1 se va realiza la data încheierii
protocoalelor de predare-preluare între actualii deţinători ai imobilelor şi
succesorii stabiliţi, menţionând concret drepturile actualilor deţinători",
ceea ce ar putea sugera şi o eventuală despăgubire, aceasta nu este de
natură să modifice concluzia referitoare la neconstituţionalitatea ordonanţei
de urgenţă cu privire la restituirea imobilului în cauză, întrucât, astfel cum
prevede art. 44 alin. (3) din Constituţie, „Nimeni nu poate fi expropriat
decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă
şi prealabilă despăgubire". In concluzie, Curtea a stabilit că aceste
cerinţe constituţionale nu au fost realizate în cauză, întrucât despăgubirile,
presupunând că ar fi fost în intenţia emitentului ordonanţei de urgenţă de a le
plăti şi că ar fi fost acceptate de proprietarul actual al bunului, nu au fost
acordate în prealabil conform art. 44 alin. (3) din Constituţie.
Soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, de vreme ce imobilul situat în Timişoara,
str. Vlad de la Marina nr. 1, judeţul Timiş, aparţinând Societăţii Comerciale
Indus - S.R.L, din Timişoara ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare
încheiat între această societate şi vânzător, constituie proprietate privată şi
beneficiază de protecţie, conform art. 44 şi art. 136 alin. (5) din
Constituţie.
Pe de altă parte, într-un stat de drept, conform art. 1
alin. (3) din Constituţie, repararea unui act injust nu se poate realiza decât
prin recurgerea la procedee legale, care să nu contravină dispoziţiilor
constituţionale şi obligaţiilor ce decurg din tratatele şi documentele
internaţionale pe care statul român şi Ie-a asumat şi a căror respectare este
obligatorie, conform dispoziţiilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie. In acest
sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Raicu
contra României, 2006, şi Pincova şi Pine contra Republicii Cehe, 2003),
care a statuat ca „persoanele care şi-au dobândit bunurile de bună-credinţă
să nu fie aduse în situaţia de a suporta ponderea responsabilităţii statului
care a confiscat în trecut aceste bunuri".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea
unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială
Indus - S.R.L, din Timişoara în Dosarul nr. 14.182/325/2007 al Tribunalului
Timiş - Secţia civilă, şi constată că prevederile referitoare la imobilul
situat în Timişoara, str. Vlad de la Marina nr. 1, judeţul Timiş, aflat în
proprietatea autorului excepţiei, prevăzut la poziţia 8 din anexa care face
parte din ordonanţa de urgenţă, sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu