DECIZIE Nr.
920 din 16 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1 si art. 201 alin. 1 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 791 din 26 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 201 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Construcţii Feroviare" - S.R.L, din Oneşti în Dosarul nr. 5.329/110/2007
al Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintă apărătorul autorului
excepţiei, avocatul Doru Trăilă, şi partea Ion Drăgan, personal şi asistat de
avocatul Angelica Danale.
Avocatul autorului excepţiei cere Curţii formularea
unei adrese către instanţa de fond prin care să se solicite completarea
dosarului cu actele depuse în faţa acesteia.
Avocatul părţii prezente se opune unei astfel de
cereri, arătand că scopul ei este
exclusiv dilatoriu.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu sunt
motive care să justifice amanarea
cauzei şi solicită respingerea cererii.
Avand cuvantul pe fond,
avocatul autorului excepţiei susţine admiterea criticii, întrucat dispoziţiile art. 167 alin. 1 şi art.
201 alin. 1 din Codul de procedură civilă dau posibilitatea discreţionară
instanţelor de a administra probele în dosar, cu încălcarea prevederilor art.
21 şi 24 din Constituţie.
Avocatul părţii Ion Drăgan apreciază că exercitarea
drepturilor procesuale, inclusiv dreptul de a ridica excepţii de
neconstituţionalitate, trebuie să se realizeze cu bună-credinţă. Or, autorul
excepţiei nu a prezentat elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materia criticată, ceea ce denotă o exercitare abuzivă a
dreptului procesual.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocand jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
această materie.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 18 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.329/110/2007, Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Construcţii Feroviare" - S.R.L. din Oneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile procesual civile dau
posibilitatea instanţei ca, în mod arbitrar, să cenzureze modul de realizare a
mijloacelor de probă, lipsindu-le astfel de orice substanţă. Unul dintre aceste
cazuri este cel stabilit de art. 167 alin. 1 coroborat cu art. 201 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, care atribuie instanţei dreptul de a decide numărul
de experţi care să realizeze expertiza. Prin cenzurarea numărului experţilor,
instanţa poate influenţa în mod direct rezultatul expertizei, ceea ce încalcă
flagrant drepturile părţilor.
Prin urmare, dispoziţiile legale criticate, oferind
instanţei judecătoreşti posibilitatea unui control excesiv şi nejustificat
asupra probelor în procesul civil, îngrădesc dreptul la apărare al părţilor şi
periclitează în mod real corectitudinea procesului.
Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi contencios
administrativ consideră excepţia ca fiind
neîntemeiată. Stabilirea numărului de experţi care să realizeze expertiza nu
încalcă dreptul la apărare şi liberul acces la justiţie al părţilor, ci
constituie atributul instanţei care poate aprecia, în funcţie de complexitatea
sau dificultatea cauzei, condiţiile de efectuare a expertizei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Competenţa recunoscută
instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, precum şi de a numi
experţi atunci cand consideră
necesar să cunoască părerea unui specialist este un corolar firesc şi necesar
al învestirii sale cu soluţionarea cauzei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
art. 167 alin. (1) şi art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, texte
de lege care au următorul conţinut:
- Art. 167 alin. (1): „Dovezile
se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea
pricinii, afară de cazul cand ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întarziere.";
- Art. 201 alin. (1): „Cand pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră
necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori
din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra
cărora ei urmează să se pronunţe şi termenul în care trebuie să efectueze
expertiza. Termenul va fi stabilit astfel încat depunerea expertizei la instanţă să aibă loc conform
dispoziţiilor art. 209."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 11 şi art. 20 cu privire la dreptul intern şi dreptul internaţional,
art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 privitor la dreptul
la apărare.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii textelor
de lege criticate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, s-a
pronunţat prin Decizia nr. 840 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007. Cu acel prilej a reţinut că „în ceea
ce priveşte competenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii
unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenta sa, aceasta este un corolar
firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută
să o finalizeze printr-o hotărare legală şi temeinică. Dincolo de raţiunile care impun şi
justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de
neconstituţionalitate[...]
In ceea ce priveşte prevederile art. 21 alin. (3) din
Legea fundamentală, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 167 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces
echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de
prevenire şi limitare a abuzului de drept în materie.
In sfarşit, cu referire la art.
11 alin. (2), raportat la art. 20 alin. (1) din Constituţie, invocarea acestora
este lipsită de relevanţă, în măsura în care nu a fost evidenţiată o prevedere
convenţională internaţională, nepreluată de Constituţie, care să fi fost
încălcată prin reglementarea criticată. Aşa fiind, critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură
civilă faţă de aceste prevederi constituţionale este neîntemeiată".
Referitor la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine
că acestea reglementează admisibilitatea expertizei, ca mijloc de probă în
cadrul procesului civil, la cererea uneia dintre părţi sau a instanţei, din
oficiu, cand, pentru lămurirea
unor fapte sau împrejurări ale cauzei, sunt necesare cunoştinţele unui expert
sau specialist dintr-un anumit domeniu. Numirea unui expert sau a trei experţi
se face de către instanţă, prin încheiere, pe baza acordului părţilor sau, dacă
acestea nu se învoiesc, numirea se face de instanţa de judecată în şedinţă
publică, prin tragere la sorţi de pe lista întocmită şi comunicată de către
biroul local de expertiză. Norma procedurală referitoare la numărul experţilor
are caracter imperativ - „instanţa va
numi", un expert sau trei experţi, în funcţie
de anumite criterii, precum complexitatea cauzei, obiectivele expertizei sau
termenul stabilit pentru întocmirea acestui mijloc de probă. Aşa fiind, Curtea
constată că opţiunea instanţei pentru una dintre cele două variante nu se
manifestă în mod arbitrar, ci este întemeiată pe criterii obiective ce rezultă
din dosarul cauzei, împrejurare ce lipseşte de temei critica referitoare la
controlul „excesiv şi nejustificat" exercitat de instanţă asupra probelor
în procesul civil.
Mai mult, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art.
204 din Codul de procedură civilă, părţile implicate în proces au posibilitatea
de a recuza expertul sau experţii desemnaţi de instanţă pentru efectuarea
expertizei pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii, în termen de 5 zile de la
numire, dacă motivul recuzării există la acea dată, sau de la data ivirii
motivului de recuzare. Cererea de recuzare se soluţionează în şedinţă publică,
cu citarea părţilor şi a expertului. Prin urmare, Curtea constată că părţile
interesate beneficiază de suficiente garanţii procesuale menite să le asigure
dreptul la un proces echitabil, prin administrarea unui probatoriu judicios.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 201 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Construcţii Feroviare"
- S.R.L, din Oneşti în Dosarul nr. 5.329/110/2007 al Tribunalului Bacău -
Secţia comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu