DECIZIE Nr. 92
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) si (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a
petitiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 150 din 27 februarie 2008
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu -
Prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a
petiţiilor, excepţie ridicată de Fundaţia Speranţă în Democraţie, Pace şi
Sănătatea Lumii în Dosarul nr. 18.037/3/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia
mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Prim-magistratul-asistent
referă că autorul excepţiei a depus o cerere de amânare a soluţionării cauzei
la un alt termen de judecată,
prin care stăruie ca, în acest interval de timp, toate autorităţile publice
prevăzute de dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 47/1992 să îşi comunice
punctele de vedere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii formulate, întrucât comunicarea punctelor de vedere de către
autorităţile publice este facultativă.
Curtea, deliberând, pentru aceleaşi considerente,
respinge cererea formulată ca fiind neîntemeiată.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 18.037/3/2006, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind
reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Fundaţia Speranţă în
Democraţie, Pace şi Sănătatea Lumii într-o cauză având ca obiect soluţionarea
unei contestaţii în anulare împotriva unei decizii pronunţate într-un dosar ce
privea anularea unui proces-verbal de contravenţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sintagmele „sesizând aceeaşi problemă" şi „greşit
sesizată [...] aceasta se clasează", ce sunt cuprinse la art. 10 alin.
(1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea
activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată prin Legea nr. 233/2002 de
aprobare a ordonanţei, sunt contrare dispoziţiilor art. 11, 20, art. 51 alin.
(4), art. 52 alin. (3) şi art. 148 din Constituţie. Textele criticate sunt
contrare şi dispoziţiilor art. 1, art. 5-8, art. 10, 11, 13, 14 şi 17 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
ale art. 1 şi 3 din protocolul adiţional la această convenţie, precum şi
„instrumentelor juridice fundamentale ale Uniunii Europene".
Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate nu contravin Constituţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi comunica
punctele de vedere.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei,
precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor,
modificată prin Legea nr. 233/2002 pentru aprobarea ordonanţei menţionate,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002, care au următorul cuprins: „ Art. 10. - (1)
In cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau instituţii
publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa,
petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la
toate petiţiile primite.
(2) Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o
nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie
publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul
iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
autorul excepţiei invocă prevederile art. 11, 20, art. 51 alin. (4), art. 52
alin. (3) şi art. 148 din Constituţie, dispoziţiile art. 1, art. 5-8, art. 10,
11, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, ale art. 1 şi 3 din protocolul adiţional la această
convenţie, precum şi ale „instrumentelor juridice fundamentale ale Uniunii
Europene".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect anularea unui
proces-verbal de contravenţie. In aceste condiţii, faţă de obiectul cauzei,
Curtea constată că dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea
cauzei, motiv pentru care urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie
respinsă ca fiind inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea
nr. 47/1992, potrivit cărora: „(1) Curtea Constituţională decide asupra
excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu
soluţionarea cauzei. [...]
(6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară
prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere
motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. [...]".
Aşa fiind, instanţa de judecată trebuia ea însăşi să
aplice aceste dispoziţii şi, fără a mai sesiza Curtea Constituţională, să
respingă excepţia de neconstituţionalitate, întrucât soluţionarea cauzei nu
depinde de aceste prevederi.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a
petiţiilor, modificată prin Legea nr. 233/2002 pentru aprobarea ordonanţei,
excepţie ridicată de Fundaţia Speranţă în Democraţie, Pace şi Sănătatea Lumii
în Dosarul nr. 18.037/3/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu