DECIZIE Nr.
913 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1073 si ale art. 1541 din Codul
civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 611 din 30 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1073 şi ale art. 1541 din Codul
civil, excepţie ridicată de Chiarotto Tiziano în Dosarul nr. 5.750/325/2009 al
Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 5.750/325/2009, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073
şi ale art. 1541 din Codul civil.
Excepţia a fost ridicată de Chiarotto Tiziano într-un
dosar având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că art. 1541 din Codul civil este
neconstituţional în măsura în care se solicită mandatarului să remită şi ceea
ce nu s-ar fi cuvenit mandantului, fiind o prevedere discriminatorie în raport
cu alte contracte similare prin care o persoană este împuternicită de o altă
persoană să efectueze alte demersuri în numele şi pentru acesta, cum ar fi
contractul de asistenţă juridică sau de comision. In ceea ce priveşte art. 1073
din Codul civil, în opinia autorului, acestea sunt neconstituţionale, întrucât
dau naştere arbitrariului, instanţele, în mod subiectiv, având posibilitatea de
a alege fie între obligarea debitorului la îndeplinirea obligaţiei, fie la
dezdăunare, neexistând niciun criteriu de evaluare a daunelor.
Judecătoria Timişoara apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 1073 şi ale art. 1541 din Codul civil, texte de lege care au
următorul conţinut:
-Art. 1073: „Creditorul are dreptul de a dobândi
îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la
dezdăunare.";
- Art. 1541: „Mandatarul este dator, oricând i se va
cere, a da seamă mandantului de lucrările sale şi de a-i remite tot aceea ce ar
fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi
cuvenit mandantului."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la
justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea
drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art.
135 privind economia.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra dispoziţiilor art. 1073 din Codul civil, prin raportare la
critici asemănătoare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia
nr. 432 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 425 din 6 iunie 2008, Curtea a reţinut că art. 1073 din Codul civil
stabileşte regula de principiu privind efectele obligaţiilor, şi anume de a da
creditorului dreptul de a urmări şi de a obţine de la debitor îndeplinirea
exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de
neexecutare. Finalitatea textului este evidentă şi constă în realizarea
drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa
obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub
sancţiunea suportării unor despăgubiri. Asemenea reglementări creează
condiţiile indispensabile valorificării dreptului de proprietate privată, dând
expresie principiului garantării şi ocrotirii acestuia, în mod egal, indiferent
de titular.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi
soluţiile deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1541 din Codul
civil, Curtea constată că autorul excepţiei îşi motivează critica prin compararea
contractului de mandat cu alte contracte, cum ar fi contractul de asistenţă
juridică. O astfel de abordare a excepţiei de neconstituţionalitate este
inadmisibilă, autorul nefăcând o veritabilă critică de neconstituţionalitate a
art. 1541.
De altfel, nu se poate susţine că textul de lege care
stabileşte obligaţiile mandatarului într-un contract de mandat încalcă
prevederile constituţionale ale art. 16 privind la egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor. Mandantul şi mandatarul nu se află în aceeaşi
situaţie juridică, astfel că este firesc ca obligaţiile lor să fie diferit
reglementate. Curtea mai constată că celelalte dispoziţii constituţionale
invocate de autor nu sunt incidente în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Chiarotto
Tiziano în Dosarul nr. 5.750/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1541 din Codul civil, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
Intrucât domnul Fabian Niculae se află în concediu, în
locul său semnează, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
Prim-magistrat-asistent delegat,
Ioana Marilena Chiorean