Decizia Nr.912 din 01.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Mihai Airinei în Dosarul nr. 11.939/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 887D/2012.La apelul nominal răspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au fost respectate dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6). Cât priveşte critica de neconstituţionalitate intrinsecă, subliniază că prevederile art. 3 lit. z) din ordonanţa de urgenţă corespund unui obiectiv de interes public, care implică cunoaşterea profilului moral al persoanelor care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, fără a încălca dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. De asemenea, actul normativ criticat cuprinde garanţiile necesare respectării dreptului la un proces echitabil.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 672 din 26 iunie 2012, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“, şi ca neîntemeiată, cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi criticate ale aceluiaşi act normativ, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.517 din 15 noiembrie 2011, nr. 211 din 13 martie 2012 şi nr. 278 din 22 martie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 11.939/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.Excepţia a fost ridicată de Mihai Airinei într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, reglementând noţiunea de „colaborator al Securităţii“, creează un cadru juridic nou pentru o categorie aparte de persoane care apar în cuprinsul arhivelor Securităţii. Astfel, delimitarea impusă de legiuitor reprezintă, de fapt, o interpretare prezentă a unor elemente din trecut, consemnate cu sau fără acordul celor vizaţi prin norma legală, realizându-se cadrul de promovare a unei acţiuni în constatarea unei calităţi inexistente la momentul producerii faptelor analizate. Or, în sensul respectării dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), se impune ca aplicarea oricărei norme să se realizeze prin raportare la elemente care puteau fi prevăzute de destinatarul legii, în scopul de a i se respecta dreptul de a-şi putea corija atitudinea în raport cu prevederile legii. De asemenea, autorul susţine încălcarea principiului egalităţii în faţa legii prin includerea participanţilor la Revoluţia din Decembrie 1989 într-o categorie distinctă, din perspectiva Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, prin care se dă naştere unui raport de subordonare faţă de verificările efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). La momentul participării la Revoluţia din Decembrie 1989, nicio persoană nu a avut cum să cunoască voinţa viitoare a legiuitorului în sensul asumării ipotezei unei eventuale verificări publice în arhiva fostei Securităţi.Sub acest aspect, autorul excepţiei arată că fiecare persoană inclusă în categoriile prevăzute de art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 poate evita procedura de verificare de către CNSAS, prin simpla renunţare la calitatea de funcţionar în cadrul unei instituţii publice. Or, în cazul luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, nu există o asemenea posibilitate, aceştia fiind automat supuşi verificărilor.Totodată, autorul susţine încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece caracterul unitar şi obiectiv al probelor administrate în mod obligatoriu potrivit ordonanţei de urgenţă criticate nu este dovedit în niciun mod. Veridicitatea documentelor care compun arhiva fostei Securităţi este prezumată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, conferindu-se astfel CNSAS prerogativa utilizării unor probe conservate timp de decenii, fără a se cunoaşte în mod concret caracterul complet al consemnărilor păstrate şi presupunând buna-credinţă a organelor comuniste care le-au întocmit. De altfel, persoanele vizate de actul normativ enunţat nu au avut în vedere necesitatea conservării unor probe referitoare la evenimente petrecute în urmă cu patru decenii. Este încălcat astfel principiul egalităţii armelor în cadrul procesual, deoarece aparatul instituţional al statului care a preluat o arhivă pe deplin organizată se va afla mereu pe o poziţie de superioritate în faţa pârâtului.Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu se aduc niciun fel de garanţii privind posibilitatea probării unei poziţii contrare celei consemnate în cuprinsul dosarelor din arhiva CNSAS. Mai mult, ordonanţa de urgenţă menţionată nu face nicio distincţie în raport cu durata rezonabilă în care poate fi introdusă acţiunea în constatare.Pe de altă parte, pentru a nu fi încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (1), art. 28 şi art. 53 din Constituţie, se impunea ca legiuitorul să intervină cu o delimitare fermă privind posibilitatea utilizării informaţiilor cuprinse în dosarele aflate în arhiva fostei Securităţi şi să nu permită utilizarea în mod public a oricăror date privitoare la viaţa de familie a celui vizat de acţiunea în constatare.De asemenea, autorul precizează că, în absenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată şi a descrierii concrete a împrejurărilor ce constituie o asemenea situaţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu respectă exigenţele constituţionale impuse de art. 115 alin (4), invocând, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 65/1995, nr. 83/1998, nr. 255/2005, nr. 258/2006.În prezent, prin accesul public la dosare din arhiva fostei Securităţi, se oferă acces la o serie de informaţii din cuprinsul acelor dosare care privesc viaţa intimă, familială şi privată. Se încalcă, în acelaşi timp, şi secretul corespondenţei, în condiţiile în care prin motivarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu este reliefată proporţionalitatea dintre scopul urmărit şi drepturile încălcate, ci se urmăreşte reducerea drepturilor acordate unei anumite categorii de persoane, în scopul de a compensa anumite încălcări ale altor drepturi, în perioada comunistă, de către organele Securităţii. Prin urmare, urgenţa invocată de Guvern nu poate fi probată pentru a se justifica raportul de proporţionalitate faţă de o ingerinţă de o asemenea amploare.În fine, autorul susţine că, în contradicţie cu art. 115 alin. (6) din Constituţie, actul normativ criticat aduce atingere unor drepturi fundamentale asupra cărora nu se poate dispune prin ordonanţă de urgenţă.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.411 din 3 noiembrie 2009, nr. 209 din 15 februarie 2011 şi nr. 159 din 23 februarie 2012, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor criticate din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 26 alin. (1) privind dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, art. 28 privind secretul corespondenţei, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi limitele adoptării ordonanţelor de urgenţă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, pe de o parte, că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“ cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauza de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.Pe de altă parte, Curtea reţine că celelalte prevederi criticate ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare.Astfel, Curtea a reţinut că prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată drept „colaborator al Securităţii“, nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale. Totodată, Curtea a observat că actul normativ enunţat urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor în privinţa cărora s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, şi Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).Pe de altă parte, referitor la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi, Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).Faptul că, în baza art. 3 lit. z) din actul normativ menţionat, constatarea calităţii de colaborator al Securităţii presupune o anumită procedură pentru persoanele care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 nu este de natură să conducă la concluzia că se încalcă art. 16 din Constituţie, având în vedere situaţia diferită în care se află aceste persoane, situaţie ce a determinat o reglementare diferită (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 23 noiembrie 2009).Referitor la critica privind încălcarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, Curtea a reţinut netemeinicia acesteia, sens în care a precizat că prevederile art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 dau expresie opţiunii legiuitorului, reprezentând o consacrare la nivel legislativ a dreptului fundamental la informaţie în ceea ce priveşte existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în cazul persoanelor care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.În acelaşi timp, Curtea a subliniat că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu este un drept absolut, ci, în anumite condiţii, acesta poate fi supus anumitor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor. De asemenea, respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private nu se asigură în detrimentul altor cetăţeni sau al autorităţilor.Sub acest aspect, Curtea a reţinut că exigenţele unei vieţi democratice, aşa cum transpar ele din ansamblul reglementărilor legale, impun ca persoanele vizate de prevederile legale criticate să poată fi identificate şi cunoscute de opinia publică (a se vedea Decizia nr. 980 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 17 august 2009).În aceste condiţii, Curtea a statuat că normele supuse controlului de constituţionalitate asigură un raport de proporţionalitate rezonabil între interesele concurente implicate, precum şi un just echilibru între respectarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, pe de o parte, şi a dreptului la informaţie, pe de altă parte, fiind create premisele valorificării acestor drepturi în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.În aceeaşi ordine de idei, Curtea a constatat că reglementările supuse controlului de constituţionalitate implică garanţii adecvate şi suficiente pentru evitarea oricăror ingerinţe arbitrare.Astfel, competenţa de a se pronunţa asupra calităţii unei persoane de lucrător sau colaborator al Securităţii aparţine unei instanţe judecătoreşti, autoritate independentă şi imparţială, îndrituită să soluţioneze o acţiune în constatare, cu respectarea principiilor de oralitate, contradictorialitate, publicitate şi a dreptului la apărare, părţile interesate având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. În plus, orice persoană care deţine titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi pentru care Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii are posibilitatea de a cere, pe calea recursului, exercitat în condiţiile legii, controlul hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de fond. Soluţionarea acestuia revine, de asemenea, unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, competentă a se pronunţa cu privire la legalitatea hotărârii judecătoreşti şi a sancţiona un eventual abuz în ceea ce priveşte constatarea colaborării cu organele Securităţii, chestiune socială şi morală foarte sensibilă în contextul istoric specific al României.Având în vedere cele expuse, Curtea a constatat că nu este îndreptăţită nici critica potrivit căreia ar fi încălcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia nr. 211 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 29 mai 2012).Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a constatat că nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât la momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au fost îndeplinite condiţiile impuse de textul constituţional invocat: existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum acesta a fost redactat la data adoptării sale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).În acelaşi timp, cu privire la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea a reiterat faptul că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă afectează, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Aşa fiind, Curtea a constatat că prevederile legale criticate conţin norme pentru îndeplinirea obiectivului pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi l-a propus - deconspirarea Securităţii, fără a afecta, în sensul constituţional explicat, dreptul la viaţa intimă, familială şi privată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 211 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 29 mai 2012).Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În fine, Curtea constată că invocarea dispoziţiilor art. 28 din Constituţie nu are relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“, excepţie ridicată de Mihai Airinei în Dosarul nr. 11.939/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Gagu