DECIZIE Nr.
910 din 16 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1), (2) si (3) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala
Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 710 din 20 octombrie 2008
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin.(1), (2) şi (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, excepţie ridicată de Traian Oprea, George Asan, Dan Popescu şi
Ioana Dudaş în Dosarul nr. 28.176/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 28.176/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11
alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată
de Traian Oprea, George Asan, Dan Popescu şi Ioana Dudaş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că statutul specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie, potrivit căruia aceştia sunt numiţi prin ordinul procurorului-şef
şi îşi desfăşoară activitatea „sub directa conducere, supraveghere şi control
nemijlocit" al procurorilor direcţiei, nu oferă garanţii cu privire la
independenţa, imparţialitatea şi obiectivitatea activităţii pe care o
desfăşoară în efectuarea
constatărilor tehnico-ştiinţifice care constituie mijloace de probă în procesul
penal.
Din perspectiva garanţiilor
procesuale ale învinuitului referitoare la administrarea acestei probe, autorul
excepţiei susţine că dispoziţiile criticate nu prevăd dreptul învinuitului de a
fi încunoştinţat despre administrarea acesteia, astfel că nu are posibilitatea
să participe nici la formularea obiectivelor constatărilor tehnico-ştiinţifice
dispuse, nici să formuleze obiecţiuni la concluziile raportului de constatare.
Or, în condiţiile în care mijlocul de probă astfel efectuat serveşte la
fundamentarea acuzării reţinute în actul de sesizare a instanţei, neacordarea
garanţiilor procesuale la care s-a făcut referire conduce la o încălcare gravă
a principiului egalităţii armelor şi a dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază excepţia ca neîntemeiată, arătând
că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 se completează
cu dispoziţiile legii procesual penale, lege care oferă suficiente garanţii
atât în favoarea persoanei anchetate, cât şi în favoarea apărătorului acesteia.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că împotriva proceselor-verbale şi a
constatărilor tehnico-ştiinţifice făcute de alte organe decât cele de urmărire
penală sau de instanţa de judecată se poate formula contestaţie ce se
soluţionează pe cale administrativă de către organul competent sau de către
instanţa de judecată independentă şi imparţială, care apreciază asupra
concludentei şi utilităţii probei, în condiţiile art. 67 din Codul de procedură
penală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut: „(1) In cadrul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al
acestei direcţii, cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltă
calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum
şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de
urmărire penală.
(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea
de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere,
supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională
Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege
pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de
urgenţă. De asemenea, specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de
drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificările
şi completările ulterioare.
(3)Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din
dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii prevăzuţi la alin. (1)
constituie mijloc de probă, în condiţiile legii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin.
(2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi,
precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul
la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei
într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 805/2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Curtea a reţinut că „partea putea să ia
cunoştinţă de existenţa constatării tehnico-ştiinţifice - mijloc de probă
efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - odată cu
prezentarea materialului de urmărire penală, în condiţiile art. 250-254 din
Codul de procedură penală. Aşadar, partea poate formula obiecţiuni la raportul
de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de
contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv".
Pe de altă parte, Curtea a constatat că „o reglementare
similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură
penală, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate
folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la
cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, care se efectuează, de
regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe
lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală, dar care poate fi
efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul
altor organe".
De asemenea, Curtea a reţinut că „în procesul
deliberării judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi
fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin
coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la
constatările tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevăzuţi de textele
de lege criticate. Aşadar, judecata se desfăşoară de către o instanţă
independentă şi imparţială, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate,
iar judecătorul îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat,
verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel că informaţiile conţinute în
constatările tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de
procedură. In acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr.
524/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 764 din 7 septembrie 2006."
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată
de Traian Oprea, George Asan, Dan Popescu şi Ioana Dudaş în Dosarul nr.
28.176/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu