DECIZIE Nr. 91*) din 12 octombrie 1994
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 346 din 14 decembrie 1994
*) Definitiva prin nerecurare
Mihai Constantinescu - presedinte
Antonie Iorgovan - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Constantin Burada - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea nr. 1 din 30 iunie 1994 a Colegiului jurisdictional Salaj
al Curtii de Conturi, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de
neconstitutionalitate invocata de paratii Crisan Alexandru si Culda Maria in
Dosarul nr. 16/1994.
Prin exceptie, paratii sustin ca prevederile art. 1 alin. (1) ale art. 73
si ale art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii de Conturi, dispozitiile art. 3 alin. (2) din Legea nr.
58/1992, precum si cele ale art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 privind
impozitul pe salarii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 35/1993, sunt
neconstitutionale. In acest sens, apreciaza ca art. 1 alin. (1) din Legea nr.
94/1992, potrivit caruia Curtea de Conturi este organul suprem de control
financiar si de jurisdictie in domeniul financiar, este contrar art. 139 alin.
(1) si art. 21 din Constitutie. De asemenea, considera neconstitutional art. 73
din Legea nr. 94/1992, care prevede obligatia colegiului jurisdictional de a
lua masuri asiguratorii in vederea repararii prejudiciului rezultat din actul
de investire, in lipsa unui titlu executoriu definitiv, deoarece in acest mod
se ingradeste dreptul de proprietate. Dispozitiile art. 77 alin. (2), in
temeiul carora colegiul jurisdictional, in urma admiterii sesizarii, obliga
persoanele raspunzatoare la plata despagubirilor civile si la dobanda
practicata de Banca Nationala a Romaniei la data pronuntarii hotararii, se
sustine ca incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat
de art. 16 din Constitutie, intrucat stabileste o sarcina mult mai grea pentru
persoanele supuse controlului Curtii de Conturi, fata de raspunderea celorlalti
cetateni ai tarii. Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 si art. 7 alin. 4 din
Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, astfel cum a fost modificat
prin Legea nr. 35/1993, sunt considerate, de asemenea, neconstitutionale,
contravenind art. 53 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia sistemul legal
de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.
Colegiul jurisdictional Salaj, exprimandu-si opinia in incheierea de
sesizare, in temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera ca
exceptiile invocate sunt neintemeiate. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr.
94/1992, Curtea de Conturi este organ suprem atat in domeniul financiar, cat si
in domeniul jurisdictional, dispozitii care nu contravin art. 139 alin. (1) din
Constitutie. Prevederile art. 73 din Legea nr. 94/1992 se apreciaza ca nu sunt
neconstitutionale intrucat ele nu ingradesc dreptul de proprietate al
cetatenilor, ci constituie un mijloc prin care societatea se apara impotriva
autorilor faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii, iar procedura de
instituire a masurilor asiguratorii este cenzurata de instanta o data cu
pronuntarea hotararii. Dispozitia cuprinsa in art. 77 alin. (2) din Legea nr.
94/1992 se considera ca nu creeaza o situatie mai grea celor obligati, intrucat
nu indica care din dobanda practicata de Banca Nationala a Romaniei va fi
aplicata, instanta fiind aceea care o va aprecia, in vederea asigurarii unei
juste reparari a pagubei, in raport cu rata inflatiei.
Referitor la dispozitiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 cu privire
la corelarea salariilor prevazute de Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 si
Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societatile comerciale si regiile
autonome, potrivit carora salariile realizate prin cumul de functii, precum si
veniturile realizate in afara functiei de baza se impoziteaza separat,
aplicandu-se impozitul prevazut de lege, majorat cu 100%, vizand numai
salariatii care cumuleaza functii in institutii publice, se opineaza ca sunt
neconstitutionale, intrucat incalca principiul egalitatii in drepturi a
cetatenilor - art. 16 alin. (1) din Constitutie -, precum si prevederile art.
53 alin. (2) din Constitutie referitoare la asezarea justa a sarcinilor
fiscale. In schimb, colegiul jurisdictional considera ca prevederile art. 7
alin. 4 din Legea nr. 32/1991, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.
35/1993, sunt constitutionale, intrucat au in vedere un criteriu unic de
impozitare a veniturilor din salarii pentru munca prestata in afara functiei de
baza - un impozit majorat cu 30% - indiferent de locul de munca si fara vreo
diferentiere pe categorii sociale. Totodata, se apreciaza ca sunt respectate si
prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie, deoarece, daca impozitul s-ar
aplica asupra salariilor cumulate, s-ar putea ajunge, in unele situatii, la
suportarea unor impozite mai mari.
In temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele
de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
In punctul sau de vedere, Guvernul considera ca notiunea de organ suprem,
cu referire la activitatea jurisdictionala a Curtii de Conturi, prevazuta in
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, este neconstitutionala, deoarece
aceasta activitate, fiind a unui organ administrativ, este supusa controlului
jurisdictional al instantei de contencios administrativ. Cu privire la art. 73
din Legea nr. 94/1992, se arata ca, prin dispozitiile respective, nu se
ingradeste dreptul de proprietate al cetatenilor, ci, din contra, masurile
asiguratorii sunt menite sa garanteze recuperarea daunelor suferite de
institutii, regii autonome sau societati comerciale. In legatura, cu
prevederile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, se considera ca acestea nu
contravin nici unui text constitutional, deoarece se refera la dobanda
practicata de Banca Nationala a Romaniei la data pronuntarii hotararii, care
vizeaza recuperarea integrala a prejudiciului, inclusiv beneficiul nerealizat,
avand in vedere rata inflatiei. Referitor la art. 3 alin. (2) din Legea nr.
58/1992, se considera ca dispozitiile respective nu incalca prevederile
constitutionale, deoarece art. 53 alin. (2) din Constitutie, care consacra
principiul potrivit caruia sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure
asezarea justa a sarcinilor fiscale, permite organelor legislative sa fixeze impozitele
in raport cu profesiunea sau indeletnicirea anumitor categorii de cetateni,
tocmai spre a stabili in mod just impozitele pe care acestia urmeaza sa le
suporte. De asemenea, Guvernul apreciaza ca art. 7 alin. 4 din Legea nr.
32/1991, modificat prin Legea nr. 35/1993, nu contravine prevederilor art. 16
si art. 53 alin. (2) din Constitutie, deoarece prin dispozitiile sale se
asigura tratarea in mod egal a cetatenilor, fara discriminare, respectandu-se,
totodata, cerinta aplicarii juste a impozitelor.
Cele doua Camere ale Parlamentului nu si-au comunicat punctele lor de
vedere.
Fata de cele aratate,
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere exceptia de neconstitutionalitate invocata, opinia Colegiului
jurisdictional Salaj al Curtii de Conturi asupra acestei exceptii, punctul de
vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, precum si prevederile
art. 1 alin. (1), ale art. 73 si ale art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992,
ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, ale art. 7 alin. 4 din Legea nr.
32/1991, dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost sesizata, aceasta facandu-se cu respectarea prevederilor art. 144
lit. c) din Constitutie si ale art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992.
Prima dispozitie a carei constitutionalitate a fost contestata este acea a
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii de Conturi, considerandu-se ca incalca prevederile art. 139 alin. (1) si
ale art. 21 din Constitutie, intrucat proclama ca jurisdictia Curtii de Conturi
este suprema, ceea ce exclude competenta instantelor judecatoresti. Caracterul
neconstitutional al notiunii organ-suprem din art. 1 alin. (1) al Legii nr.
94/1992 a fost constatat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 64 din 2 iunie
1994, ramasa definitiva si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 177 din 12 iulie 1994. De aceea, potrivit art. 145 alin. (2) din
Constitutie si practicii constante a Curtii, in sensul ca exceptia de
neconstitutionalitate admisa nu poate fi reiterata, rezulta ca exceptia
invocata in cauza de fata este fara obiect.
Referitor la al doilea motiv de neconstitutionalitate, privind art. 73 din
Legea nr. 94/1992, potrivit caruia Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi
este obligat sa ia, prin incheiere, masuri asiguratorii in vederea recuperarii
prejudiciului rezultat din actul de investire, se sustine ca textul de lege ar
fi neconstitutional, intrucat ar incalca regimul dreptului de proprietate,
neexistind un titlu executoriu.
Este de mentionat insa ca, potrivit art. 41 din Constitutie, legiuitorul
este abilitat sa stabileasca continutul si limitele dreptului de proprietate.
De aceea, instituirea obligatiei colegiului jurisdictional de a lua o masura
asiguratorie, in considerarea pretentiei ce face obiectul litigiului, nu este
neconstitutionala, cat timp aceasta masura are un caracter provizoriu, neputand
fi executata decat in temeiul unei hotarari definitive, si este destinata sa-l
impiedice pe parat sa-si micsoreze patrimoniul in dauna creditorului.
De asemenea, nici cel de-al treilea motiv de neconstitutionalitate,
referitor la art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, nu poate fi acceptat. In
justificarea exceptiei se apreciaza ca fiind neconstitutionala obligativitatea,
in caz de admitere a actiunii, a platii dobanzii practicate de Banca Nationala
a Romaniei, la data pronuntarii hotararii, intrucat in domeniul raporturilor de
munca se urmareste numai paguba efectiva, nu si beneficiul nerealizat care, in
domeniul raporturilor comerciale, trebuie dovedit. In consecinta, se sustine ca
a fost incalcat principiul egalitatii cetatenilor in fata legii.
Curtea apreciaza ca fiind nefundamentata critica adusa textului de lege, in
functie de specificul determinarii despagubirii in cadrul raporturilor de
munca. In domeniul muncii exista riscul intreprinzatorului, care justifica
solutia derogatorie de la principiile generale ale raspunderii civile. De aceea
aceasta solutie nu poate fi extrapolata si in ce priveste raspunderea civila,
angajata in fata Curtii de Conturi. Principiul egalitatii nu impune stabilirea
unei masuri unice in situatii diferite, ci, dimpotriva, un tratament diferentiat
pentru fiecare dintre aceste situatii. Fiind destinata sa asigure repararea
integrala a pagubei, dobanda nu poate fi neconstitutionala, deoarece, in caz
contrar, ar insemna ca pagubitul sa suporte, fara justificare, o parte din
prejudiciu, ceea ce constituie o incalcare a dreptului sau de proprietate.
In legatura cu dobanda concret aplicabila, aceasta este o problema de
interpretare si aplicare a legii, ce constituie exclusiv un atribut al
instantei de judecata, nu de constitutionalitate.
Referitor la contestarea constitutionalitatii art. 3 alin. (2) din Legea
nr. 58/1992, se mentioneaza ca, prin Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994,
definitiva prin nerecurare. Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 sunt neconstitutionale.
De aceea, din acest punct de vedere, exceptia de neconstitutionalitate
invocata este lipsita de obiect.
Un ultim aspect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie
prevederile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, modificat prin Legea nr.
35/1993. Paratii sustin ca dispozitiile sale sunt neconstitutionale, reluind un
considerent din Decizia Curtii Constitutionale nr. 3/1994, potrivit caruia
fiscalitate trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila,
echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau
categoriilor de cetateni. Daca art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 facea o
discriminare intre diferite categorii de salariati cumularzi, ceea ce insemna o
incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a
autoritatilor publice, art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, modificat,
inlatura aceasta inegalitate si discriminare, fiind in concordanta cu
prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Sistemul
legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale",
in temeiul caruia cu cat veniturile totale ale unei persoane sunt mai mari, cu
atat aportul sau fiscal creste.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 24
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate invocata de
Crisan Alexandru si Culda Maria in Dosarul nr. 16/1994 al Colegiului
jurisdictional Salaj al Curtii de Conturi.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta din 12 octombrie 1994.
PRESEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada