DECIZIE Nr.
909 din 23 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 577 din 19 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Ionel-Silviu Vlasie Vlase în Dosarul nr.
6.833/121/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia nr. 3.363 din 22 octombrie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 8.195/1/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură
penală. Excepţia a fost ridicată de Ionel-Silviu Vlasie Vlase în Dosarul
nr. 6.833/121/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală cu ocazia
soluţionării recursului împotriva Sentinţei penale nr. 204 din 30 aprilie 2008,
pronunţată de Tribunalul Galaţi, prin care această din urmă instanţă a respins
excepţia privind nulitatea actului de sesizare a instanţei şi cererea de
restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul
de procedură penală încalcă egalitatea în faţa legii, dreptul la un proces
echitabil şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât
nu prevăd cale de atac în situaţia respingerii cererii de restituire a cauzei
la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Totodată, arată că
prevederile de lege criticate instituie, cu privire la hotărârea de desesizare
a instanţei, un drept de recurs doar pentru procuror şi pentru orice altă
persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin hotărârea
judecătorească, fiind excluse părţile, inclusiv inculpatul.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Legea fundamentală
şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt
constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale
nr. 962/2008, nr. 1.119/2008 şi nr. 1.208/2008.'
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală,
modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având
următorul cuprins: „Impotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs
de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin
hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare,
pentru cei lipsă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 129
referitoare la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 11 privind raportul
dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la
preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, aceste din
urmă dispoziţii din Legea fundamentală fiind raportate la prevederile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie şi ale
art. 14 paragrafele 1 şi 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice, care vizează, în esenţă, dreptul la un proces echitabil,
egalitatea în faţa legii şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie
penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai
fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare
la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta
cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 501
din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
311 din 12 mai 2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, pentru motivele
acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Ionel-Silviu Vlasie Vlaseîn Dosarul nr. 6.833/121/2007 al Curţii de Apel
Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică