DECIZIE Nr.
908 din 23 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 577 din 19 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Eugenia-Emilia Morariu în Dosarul nr.
3.247/59/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că apărătorul ales
al autorului excepţiei a transmis o cerere de amânare a cauzei, însoţită de un
act doveditor, întrucât nu se poate prezenta la acest termen din motive
medicale şi nu a reuşit să asigure substituirea sa printr-un avocat cu vechimea
necesară, dat fiind timpul scurt de la apariţia intempestivă a problemei
medicale.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de
amânare a judecării cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui
nou termen.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.247/59/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală. Excepţia
a fost ridicată de Eugenia-Emilia Morariu cu ocazia soluţionării unei cauze
penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 329 alin. 1 şi 2 din
Codul de procedură penală sunt discriminatorii şi încalcă dreptul la un proces
echitabil, deoarece permit instanţei să ia act de declaraţia procurorului că renunţă
la martorii pe care i-a propus şi să dispună ca aceştia să nu mai fie
ascultaţi. Consideră că o asemenea renunţare nu s-ar putea face fără
consimţământul inculpatului, întrucât, fiind vorba de martori ai acuzării,
acesta arejdreptul să solicite, pentru a se apăra, audierea lor.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât dispoziţiile art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală nu
aduc atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul
excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă
prevederile din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale invocate. Face trimitere, în acest sens,
la Decizia Curţii Constituţionale nr. 275/2003.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală,
având următorul cuprins:
„Procurorul şi părţile pot renunţa la martorii pe
care i-au propus.
După punerea în discuţie a renunţării, instanţa
poate dispune ca martorii să nu fie ascultaţi, dacă audierea nu mai este
necesară."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 20 alin.
(2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate
la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art.
14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală au
mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin
raportare la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, invocat şi în prezenta cauză, şi cu o
motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a
respins ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
329 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo
arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
faţă. Pentru aceleaşi considerente, prevederile de lege criticate nu încalcă
nici art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Eugenia-Emilia Morariu în Dosarul nr. 3.247/59/2006 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică