DECIZIE Nr. 90
din 20 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) si (2) si art. 15 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si ale art. 6
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor
si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 133 din 3 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) şi art. 15 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi ale art. 6
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor
şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie
ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 14.655/301/2007 al
Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal răspund personal autorul excepţiei,
Livia Alice Teodorescu, şi părţile Aurel Bîzgan şi Rodica Bîzgan.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită
admiterea acesteia, sens în care depune concluzii scrise la dosarul cauzei.
Părţile solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, In acest sens, depun note scrise la dosar.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 14.655/301/2007, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi ale art. 6 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea
chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe.
Excepţia a fost ridicată de Livia Alice Teodorescu
într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin
prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin.
(1) şi (2), art. 44 alin. (1), art. 46, 57, art. 124 alin. (1)şi ale art. 136
alin. (5).In acest sens arată că, prin dispoziţiile de lege criticate,
legiuitorul a reglementat prelungirea contractelor de închiriere pentru persoanele
care nu pot închiria sau nu pot cumpăra o locuinţă în condiţiile pieţii, fără a
face însă distincţie între imobilele preluate cu titlu valabil şi care puteau
fi înstrăinate de stat şi cele preluate fără titlu valabil şi care nu puteau fi
înstrăinate de stat chiriaşilor, nefiind sub incidenţa Legii nr. 112/1995. In
ceea ce priveşte imobilele ocupate de misiuni diplomatice sau de partide
politice, autorul excepţiei arată că pentru aceste imobile contractele de
închiriere se prelungesc pentru o perioadă de un an, cu toate că aceste
categorii de chiriaşi au posibilităţi financiare pentru a-şi rezolva problema
locativă.
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
textul de lege criticat este constituţional.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (2) şi art. 15 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, şi cele ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile
cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.
Textele de lege criticate au
următoarea redactare:
- Art. 13 din Legea nr. 10/2001: „(1) In cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative
prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile
prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 241/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Contractele de locaţiune pentru imobilele
restituite în natură având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct.2
care face parte integrantă din prezenta lege, se prelungesc de drept pentru o
perioadă de 3 ani cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, iar
contractele de locaţiune pentru imobilele restituite în natură având
destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 1 se prelungesc de drept
pentru o perioadă de 1 an cu renegocierea celorlalte clauze ale
contractului.";
- Art. 15 alin. (1) din Legea nr. 10/2001: „Contractele de închiriere prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 se vor încheia pentru o perioadă de 5 ani. In
cazul în care chiriaşului i se pune la dispoziţie o altă locuinţă
corespunzătoare, acesta este obligat să elibereze de îndată locuinţa
ocupată.";
-Art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999: „In cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea
prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor
imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi
desfiinţate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiţie
va încheia cu persoanele care au cumpărat locuinţa în baza Legii nr. 112/1995
şi care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru
o perioadă de 5 ani."
Prevederile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 15 alin. (1)
privind universalitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în
drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului,
art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 46 privind
dreptul la moştenire, art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a
libertăţilor, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 136
alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile
legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că prin textele de lege criticate legiuitorul a reglementat o serie de
măsuri de protecţie a chiriaşilor, cu caracter temporar, în cazul imobilelor
naţionalizate şi redobândite de foştii proprietari.
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua
din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în
limitele legii, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul
ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea
atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de
Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale
sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind
limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
(Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.056
din 26 noiembrie 2005, Decizia nr. 655 din 8 decembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 388 din 9 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 507 din 12 iunie 2006.)
De asemenea, prin Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 76 din 21 februarie 2000, Curtea a statuat că
legiuitorul este îndreptăţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate, să ţină seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele
ale chiriaşilor, cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuinţă, realizând
un echilibru între cele două categorii de persoane.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din
Constituţie, se observă că prin Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din
12 iunie 2003, Curtea a statuat că instituirea de
regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate
fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii. Cu acel
prilej, Curtea a reţinut că statul, chemat să medieze conflictul locativ dintre
proprietarul persoană fizică şi chiriaş, a procedat corect, asigurându-i
primului posibilitatea valorificării atributelor dreptului său de proprietate,
îngrijindu-se totodată de protecţia celui de-al doilea împotriva eventualelor
abuzuri, prin instituirea unor exigenţe rezonabile fără a căror satisfacere
chiriaşul nu poate fi obligat să elibereze locuinţa.
In fine, Curtea reţine că prevederile constituţionale
ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 46 şi ale art. 124 alin. (1)
invocate de autorul excepţiei nu au incidenţă în cauza dedusă controlului de
constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (1)şi (2) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
precum şi ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind
protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Livia
Alice Teodorescu în Dosarul nr. 14.655/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3
Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman