DECIZIE Nr. 90
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta Guvernului nr.
15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe
reteaua de drumuri nationale din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 161 din 3 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa
Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului
de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Vaiova" - S.R.L. în Dosarul nr. 9.859/325/2007 al
Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând
că textele legale criticate sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 9.859/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 15/2002, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Vaiova" - S.R.L. în cauza
ce are ca obiect judecarea plângerii contravenţionale
formulate de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din
Constituţie. Din interpretarea textului de lege rezultă că persoana împotriva
căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei este pusă în
faţa unui verdict de vinovăţie, iar orice cale de atac împotriva
procesului-verbal devine inutilă. In speţă, autorul excepţiei arată că a
achitat tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale la o staţie Peco,
dar la un control efectuat de reprezentanţii Companiei Naţionale de Autostrăzi
şi Drumuri Naţionale din România - S.A. s-a constatat că acesta este inferior
tarifelor prevăzute pentru categoria autovehiculului utilizat. In această
situaţie, lipsa vinovăţiei, invocată în cadrul contestaţiei procesului-verbal
de constatare a contravenţiei, este „blocată" de art. 7 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 din a cărui interpretare rezultă că persoana
care nu deţine un tip de rovinietă corespunzător este vinovată definitiv.
Autorul excepţiei consideră, pentru aceleaşi motive, că
sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Timişoara apreciază
că excepţia este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile criticate nu instituie
„verdicte de vinovăţie", cum susţine autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textul legal
criticat nu conţine dispoziţii care contravin principiului constituţional al
prezumţiei de nevinovăţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat, îl
constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002
privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport
rutier, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1
februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002,
cu modificările ulterioare. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 7
din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 a fost modificat prin art. I pct. 17 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 157/2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 885 din 27 decembrie 2007, dispoziţii care au
următorul cuprins:
- Art. 7: „Responsabilitatea
achitării tarifului de utilizare şi deţinerea rovinietei valabile revin în
exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în
certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale
sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea
revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului."
Totodată, conform dispoziţiilor art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 157/2007, titlul ordonanţei se modifică
şi va avea următorul cuprins: „Ordonanţă privind aplicarea tarifului de
utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România".
Potrivit art. IX din ordonanţa
de urgenţă, „Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 1
ianuarie 2008".
In consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra
dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a
tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin prevederii art. 23 alin. (11) din Constituţie referitoare
la prezumţia de nevinovăţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr.
15/2002 stabilesc persoanele responsabile să achite tariful de utilizare în
ceea ce priveşte tipul şi valabilitatea rovinietei, fără ca prin aceasta să
instituie „verdicte de vinovăţie", astfel cum susţine autorul excepţiei.
Curtea reţine că modalitatea de interpretare a textului de lege în legătură cu
persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a
contravenţiei pentru neachitarea, în totalitate sau în parte, a tarifului de
utilizare în ceea ce priveşte tipul şi valabilitatea rovinietei, precum şi
stabilirea responsabilităţii acesteia aparţin competenţei instanţei de
judecată, nefiind o problemă de constituţionalitate.
Cât priveşte dispoziţiile constituţionale şi
internaţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea constată că nu sunt
aplicabile în această cauză, întrucât ele specifică în mod direct faptul că
prezumţia de nevinovăţie se referă exclusiv la procese cu caracter penal şi
nicidecum la situaţii de felul celei ce face obiectul cauzei de faţă. Astfel,
art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede: „Orice
persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie
presupusă nevinovată până când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal
(...)", iar art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text invocat de autorul
excepţiei, stabileşte la rândul său: „Orice persoană acuzată de infracţiune
este prezumată nevinovată cât timp vinovăţia sa n-a fost în mod legal
stabilită. "In acelaşi sens sunt redactate şi art. 14 pct. 2 din
Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, precum şi art. 23 alin.
(11) din Constituţie.
In consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 2 din
Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „(1) Curtea Constituţională asigură
controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a
regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului.
(2) Sunt neconstituţionale prevederile actelor
prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei.
[...]", rezultă că excepţia este
inadmisibilă, Curtea neavând competenţa de a se pronunţa asupra modalităţii de
interpretare şi de aplicare a textului de lege supus controlului de
constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr.
15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe
reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Vaiova" - S.R.L. în Dosarul nr. 9.859/325/2007 al Judecătoriei
Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta