DECIZIE Nr. 90 din 10 februarie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin.
1 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 24 martie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Dana Titian - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare,
exceptie ridicata de Gabriel Hulea in Dosarul nr. 4.089/2004 al Curtii de Apel
Bacau - Sectia civila.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, Gabriel Hulea, personal si
asistat de avocat Elena Babusanu, lipsind celelalte parti, fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca neintemeiata. Astfel, arata ca principiul egalitatii nu trebuie interpretat
in sensul uniformitatii, asa incat, atunci cand situatiile sunt obiectiv
diferite, cum este cazul in speta, se justifica aplicarea unui tratament
juridic diferit.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
4.089/2004, Curtea de Apel Bacau - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15
din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, exceptie ridicata de
Gabriel Hulea cu prilejul solutionarii recursului formulat impotriva Sentintei
civile nr. 17 din 16 ianuarie 2004, pronuntata de Tribunalul Bacau in Dosarul
nr. 8.304/2003.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine,
in esenta, ca dispozitiile art. 15 din Legea nr. 80/1995 contravin principiului
constitutional al egalitatii in drepturi, intrucat au un caracter
discriminatoriu. In acest sens arata ca, in mod contrar reglementarilor
generale privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari
sociale, textul de lege criticat permite acordarea concediului platit pentru
cresterea copilului pana la varsta de doi ani numai femeilor cadre militare
active. Asa fiind, spre deosebire de toate celelalte categorii de salariati,
cadrele militare active barbati nu pot beneficia de acest drept si, in
consecinta, ei sunt discriminati atat in raport cu persoanele civile, cat si cu
femeile cadre militare active.
Curtea de Apel Bacau - Sectia civila apreciaza ca dispozitiile art. 15 din
Legea nr. 80/1995, care privesc acordarea concediului pentru ingrijirea
copilului, sunt neconstitutionale in raport cu prevederile art. 16 alin. (1)
din Constitutie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciaza ca textul de lege criticat nu contravine
dispozitiilor legale criticate. Astfel, in opinia sa, "stabilirea
concediilor, in mod diferit, pentru persoanele - cadre militare active - fata
de cele care nu au acest statut, nu este generata de presupuse discriminari
intre cetateni pe criterii arbitrare, ci se datoreaza specificului activitatii
militarilor, care impune acestei categorii profesionale anumite obligatii si
interdictii". Asa fiind, diferentierea intre regimul juridic al
asigurarilor sociale aplicabil cadrelor militare active, fata de cel stabilit
pentru asiguratii care nu fac parte din aceasta categorie, se justifica in mod
obiectiv si rezonabil. In plus, aminteste ca formele de asigurari sociale
publice sau private sunt, potrivit art. 47 alin. (2) din Constitutie, prevazute
de lege. In fine, considera ca, in realitate, prin exceptia ridicata, se
solicita extinderea dispozitiilor legale criticate si la alte situatii
neprevazute in textul art. 15 din Legea nr. 80/1995, dar reglementate de Legea
nr. 19/2000, ceea ce excedeaza insa competenta Curtii Constitutionale.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. In
acest sens, arata ca textul de lege criticat este in contradictie cu
dispozitiile Legii nr. 19/2000, care prevad ca asiguratii sistemului public de
pensii au dreptul la concediu si indemnizatie pentru ingrijirea copilului
bolnav, iar de aceasta indemnizatie beneficiaza, optional, unul dintre parinti,
daca solicitantul indeplineste conditiile de stagiu de cotizare prevazute de
lege. In acelasi timp, observa ca, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr.
80/1995, dreptul la concediu pentru ingrijirea copilului se acorda pe baza
dispozitiilor legale aplicabile pe plan national, astfel ca, in opinia sa,
principiul specialia generalibus derogant nu este aplicabil dispozitiilor
criticate ca neconstitutionale. In sfarsit, in virtutea art. 198 din Legea nr.
19/2000, la data intrarii in vigoare a acestei legi, orice dispozitie contrara
prevederilor sale se abroga. In consecinta, considera ca art. 15 alin. 1 din
Legea nr. 80/1995, care contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din
Constitutie, nu mai este in vigoare.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
15 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu
modificarile si completarile ulterioare, dispozitii potrivit carora:
"Femeile, cadre militare in activitate, au dreptul la concediu de maternitate
si la concediu pentru ingrijirea copilului, in conditiile stabilite prin ordin
al ministrului apararii nationale, pe baza dispozitiilor legale aplicabile pe
plan national.
De asemenea, femeile, cadre militare in activitate, beneficiaza de pauze
pentru alimentarea si ingrijirea copilului, precum si de alte drepturi
prevazute de lege pentru femeile salariate din administratia publica."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorii
exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie,
potrivit carora:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, desi
autorul acesteia a atacat art. 15 din Legea nr. 80/1995 in intregul sau, in
realitate, critica sa se indreapta doar impotriva dispozitiilor primului
alineat al acestui articol, dispozitii ce reglementeaza acordarea concediului
pentru ingrijirea copilului. In consecinta, Curtea urmeaza sa examineze doar
conformitatea prevederilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 cu prevederile
constitutionale invocate.
Astfel, dispozitiile art. 47 alin. (2) teza intai din Constitutie consacra
dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in
unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari
sociale publice sau private, prevazute de lege.
Dreptul la concediu pentru ingrijirea copilului, drept a carui reglementare
este supusa controlului de constitutionalitate, reprezinta una dintre formele
de asigurari sociale la care se refera textul constitutional mai sus amintit.
Reglementarea acestui drept, inclusiv a conditiilor de exercitare, s-a
realizat prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte
drepturi de asigurari sociale, lege-cadru in materie. Astfel, prin continutul
art. 121 si 122 din aceasta lege, dreptul la concediu si la indemnizatia pentru
cresterea copilului si pentru ingrijirea copilului bolnav este consacrat pentru
toate categoriile de asigurati in sistemul public de pensii si alte drepturi de
asigurari sociale, fara nici o distinctie intre diferitele categorii de
asigurati.
Bineinteles, legiuitorul este liber sa instituie dispozitii derogatorii de
la reglementarile generale instituite prin legea-cadru, in privinta anumitor
conditii si criterii de acordare a unor drepturi de asigurari sociale ori in
privinta cuantumului si a modului de calcul ale acestora. Cu toate acestea,
Curtea considera ca eliminarea completa a unor categorii de persoane de la
beneficiul unei forme de asigurare prevazut de lege pentru toate categoriile de
asigurati nu se poate realiza fara a fi incalcat principiul constitutional al
egalitatii in drepturi. Aceasta solutie vizeaza si dreptul de optiune al
parintilor in ceea ce priveste acordarea concediului pentru ingrijirea
copilului si a indemnizatiei aferente.
In ceea ce priveste cadrele militare in activitate, Curtea observa ca,
intr-adevar, sub aspectul conditiilor de incadrare, al atributiilor, al
drepturilor, al incompatibilitatilor si al interdictiilor, acestea se afla
intr-o situatie diferita fata de celelalte categorii de salariati. Cu toate
acestea, in calitate de asigurati, cadrele militare in activitate nu se
deosebesc de celelalte categorii de asigurati, astfel ca instituirea unui
tratament juridic diferentiat, care ii priveaza pe acestia de beneficiul unei
forme de asigurare sociala prevazute de lege pentru toate persoanele asigurate
apare ca fiind discriminatorie.
Avand in vedere ca dreptul la concediu pentru ingrijirea copilului este
acordat, potrivit textului de lege criticat, doar femeilor cadre militare in
activitate, cu excluderea celuilalt parinte, tot cadru militar, Curtea
apreciaza ca art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 trebuie analizat si din
prisma egalitatii de tratament juridic pe care statul nostru trebuie sa o
asigure intre femei si barbati. In acest sens, apare ca relevanta solutia
pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Schuler-Zgraggen
contra Elvetiei (1993), cand s-a statuat ca egalitatea sexelor este un scop
important al statelor membre ale Consiliului Europei si numai considerente
foarte puternice pot conduce la aprecierea ca instituirea unui tratament diferentiat
este compatibila cu Conventia. Mai mult, Curtea de la Strasbourg a subliniat
necesitatea unei justificari obiective si rationale in instituirea unui astfel
de tratament.
Curtea Constitutionala apreciaza ca, in cazul textului de lege supus controlului
de constitutionalitate, considerentele avute in vedere de legiuitor nu pot fi
considerate ca fiind indeajuns de puternice pentru a justifica, in mod obiectiv
si rational, instituirea unui tratament diferentiat intre femeile si barbatii,
cadre militare in activitate, cu prilejul acordarii concediului pentru
ingrijirea copilului. Aceasta, cu atat mai mult cu cat ambele categorii de
persoane au acelasi statut profesional, ceea ce conduce la concluzia ca singura
justificare a diferentei de tratament se intemeiaza pe diferenta de sex.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Gabriel Hulea in
Dosarul nr. 4.089/2004 al Curtii de Apel Bacau - Sectia civila si constata ca
dispozitiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor
militare contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 10 februarie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Patricia Marilena Ionea