DECIZIE Nr. 90 din 25 iunie 1998
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a
doua din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 330 din 1 septembrie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, ridicata de
Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr. 1.320/1997 al
Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 16 iunie 1998 si au
fost consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 25 iunie 1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 ianuarie 1998, Curtea Suprema de Justitie - Sectia
civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, ridicata de Parchetul de
pe langa Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr. 1.320/1997 al acestei
instante.
In motivarea exceptiei se arata ca dispozitiile legale atacate sunt
neconstitutionale, intrucat contravin prevederilor art. 128 si 130 din
Constitutie cu privire la "rolul Ministerului Public".
Se mai sustine ca, intrucat "legiuitorul a rezervat numai procurorului
general dreptul de a ataca cu recurs in anulare la Curtea Suprema de Justitie
hotararile judecatoresti irevocabile, pentru motivele expres prevazute in
text", in acord cu dispozitiile art. 130 din Constitutie, se impune ca si
retragerea acestei cai sa fie "la indemana aceluiasi subiect calificat, cu
efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea se apreciaza ca
dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, "care
permit partilor din proces de a cere continuarea judecatii unei cai de atac pe
care nu sunt abilitate sa o declanseze si care apartine in exclusivitate unei
autoritati publice", sunt neconstitutionale pentru ca transfera in
competenta partilor in litigiu atributii care constituie apanajul exclusiv al
Ministerului Public, potrivit prevederilor art. 130 din Constitutie, atributii
ce "se exercita numai prin procurorii constituiti in parchete".
Se apreciaza totodata ca art. 16 alin. (1) din Constitutie nu are in vedere
egalitatea de tratament juridic al cetatenilor "in raport cu cea care se
aplica autoritatilor publice si nici preluarea de catre cetateni a atributiilor
ce revin respectivelor autoritati".
Exprimandu-si opinia, in temeiul dispozitiilor art. 23 alin. (4) din Legea
nr. 47/1992, republicata, instanta apreciaza ca, intrucat "exceptia
invocata este determinanta pentru solutionarea pricinii si ca in privinta
constitutionalitatii art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila
Curtea Constitutionala nu si-a spus cuvantul printr-o decizie publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, urmeaza a fi sesizata pentru a se pronunta".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de
vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate nu este intemeiata, invocand jurisprudenta Curtii
Constitutionale, care in mod constant a statuat ca dispozitia legala atacata
este constitutionala.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si sustinerile
partilor prezente, precum si dispozitiile legale atacate, raportate la
prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate, fiind legal sesizata, in temeiul dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 330^4 din Codul de procedura civila, "pana la inchiderea
dezbaterilor, procurorul general isi poate retrage motivat recursul in anulare.
In acest caz, partile in proces pot cere continuarea judecatii". Acest
text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea pronuntandu-se, pentru prima oara, prin Decizia
nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 255 din 22 octombrie 1996, in sensul ca dispozitiile sale sunt
constitutionale. In considerentele acestei decizii s-a retinut ca "art.
330^4 din Codul de procedura civila arata conditiile in care procurorul general
isi poate retrage recursul in anulare si consacra totodata dreptul partilor din
proces de a starui in continuarea judecatii. Or, prin aceste prevederi nu poate
fi pusa in discutie nici o situatie conflictuala cu dispozitiile
Constitutiei". Decizia nu a fost atacata cu recurs in ceea ce priveste
dispozitiile art. 330^4, astfel incat ea a ramas definitiva.
Faptul ca intregul text a fost declarat constitutional nu a impiedicat
partile, in alte cauze, sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a aceluiasi
text, Curtea mentinand prin deciziile pronuntate aceeasi solutie de
constitutionalitate, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa faca
necesara reconsiderarea practicii.
Cu privire la dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura
civila Curtea s-a pronuntat prin deciziile nr. 67 si 68 din 16 aprilie 1998,
publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998,
respingand exceptia. Pentru a se pronunta aceasta solutie, s-a retinut, in
esenta, ca textele care reglementeaza recursul in anulare, inclusiv art. 330^4
teza a doua din Codul de procedura civila, nu contravin art. 125 si 128 din
Constitutie, deoarece faptul ca o cale de atac, ce se poate exercita numai de
catre procurorul general, este continuata, in caz de renuntare a acestuia la
cererea uneia dintre parti, nu este o problema de constitutionalitate, ci de
optiune legislativa ce nu poate fi cenzurata de justitia constitutionala.
Motivele invocate prin exceptia de fata nu sunt de natura sa duca la o
reconsiderare a practicii Curtii.
De aceea, avand in vedere ca, fata de solutiile pronuntate, prin deciziile
sus-mentionate nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea
practicii jurisdictionale a Curtii, urmeaza ca exceptia privind dispozitiile
art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila sa fie respinsa.
Fata de considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si
ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit.
A.c) si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza
a doua din Codul de procedura civila, ridicata de Parchetul de pe langa Curtea
Suprema de Justitie in Dosarul nr. 1.320/1997 al Curtii Supreme de Justitie -
Sectia civila.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 iunie 1998.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Carmen Daniela Manea
Intrucat magistratul-asistent Carmen Daniela Manea se afla in incapacitate
temporara de munca, in temeiul art. 261 din Codul de procedura civila, in locul
sau semneaza
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu