Decizia Nr.9 din 15.11.2010

Dosar nr. 10/2010
ACT EMIS DE: Inalta Curte de Casatie si Justitie
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 382 din 01 iunie 2011

-SECȚIILE UNITE-Dosar nr. 10/2010Sub preşedinţia doamnei judecător dr. Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la înţelesul sintagmei „proces penal în curs“ în cadrul căruia se poate realiza recunoaşterea, pe cale incidentală, a unei hotărâri penale străine.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind prezenţi 81 de judecători din 103 aflaţi în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror şef de secţie Iuliana Nedelcu.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că recunoaşterea unei hotărâri penale străine se poate realiza şi în cadrul unor acţiuni derivate dintr-o condamnare, cum ar fi contestaţii la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală sau cereri de modificare a pedepsei conform art. 449 din acelaşi cod, fiind şi acestea procese penale în curs cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, în legătură cu înţelesul sintagmei „proces penal în curs“ atunci când se solicită pe cale incidentală, cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare sau a unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 449 din Codul de procedură penală, recunoaşterea unei hotărâri penale străine.Astfel, unele instanţe învestite cu judecarea unei asemenea cauze au disjuns cererea de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârii penale străine, iar în temeiul art. 42 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 118 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi-au declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială se află condamnatul.Aceste instanţe au considerat că prin expresia „proces penal în curs“, la care se face referire în cuprinsul art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, s-ar înţelege numai cauzele aflate în faza urmăririi penale ori în faza judecăţii în primă instanţă sau în căile de atac, iar nu şi cererile privind situaţii ivite în cursul executării unei hotărâri penale.Alte instanţe, dimpotrivă, au apreciat că atât contestaţia la executare sau o altă cerere ce priveşte situaţii ivite în cursul executării hotărârii penale definitive, cât şi cererea de recunoaştere a hotărârii penale străine constituie cereri principale, procedând, pe cale de consecinţă, la soluţionarea lor ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 118 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare.În fine, alte instanţe s-au pronunţat în sensul că pot fi sesizate, pe cale incidentală, cu cereri de recunoaştere a unei hotărâri penale definitive străine şi cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare sau a altei cereri privind situaţii ivite în examinarea unei hotărâri penale definitive.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.În adevăr, potrivit art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 78 din Legea nr. 224/2006, „recunoaşterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs de către procuror în faza de urmărire sau de către instanţa de judecată în faţa căreia cauza este pendinte“.În conformitate cu art. 1 alin. 1 din Codul de procedură penală, invocat de unele instanţe în argumentarea punctului de vedere ce l-au adoptat în rezolvarea acestei chestiuni de drept, „procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.“Or, această reglementare dată scopului procesului penal trebuie examinată în raport cu normele ce privesc activitatea în ansamblu din cadrul procesului penal, care impun o riguroasă şi progresivă coordonare a atribuţiilor exercitate succesiv de organele judiciare având atribuţii în realizarea şi afirmarea actului de justiţie, pe parcursul celor 3 faze procesuale specifice, constând în urmărirea penală, judecata care implică atât cercetarea judecătorească şi pronunţarea hotărârii, cât şi soluţionarea căilor de atac, precum şi în executarea dispoziţiilor hotărârii.Faza executării hotărârii penale, delimitată între momentul în care aceasta rămâne definitivă şi cel al epuizării ducerii la îndeplinire a tuturor dispoziţiilor sale, cuprinde în mod firesc şi derularea procedurilor de modificare ce pot interveni datorită incidentelor care se ivesc în cursul executării.Corelativ, procedura recunoaşterii hotărârilor penale străine sau a actelor juridice străine, inclusiv pe cale incidentală, a fost reglementată anterior în cadrul art. 519-521 din Codul de procedură penală, ale căror dispoziţii au fost abrogate prin art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare.Ca urmare, procedura de recunoaştere a hotărârilor penale străine a fost reglementată, în continuare, prin art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dar numai pe cale principală, pentru ca prin art. I pct. 78 din Legea nr. 224/2006 să fie dat un alt conţinut art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reglementându-se din nou procedura recunoaşterii pe cale principală.Atât în art. 519 alin. 2 existent anterior în Codul de procedură penală, cât şi în actualul art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, având conţinut identic, procedura recunoaşterii hotărârii străine a fost reglementată în sensul că, în cadrul unui proces penal în curs, recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine poate fi realizată şi pe cale incidentală.În această privinţă este de observat că în actuala reglementare a art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se mai prevede că recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii străine se face de instanţa de judecată în faţa căreia cauza este pendinte, fără nicio distincţie cu privire la obiectul cauzei supuse examinării. Or, într-o astfel de redactare ermetică se impune în mod vădit a se interpreta textul în sensul că legiuitorul a voit a se înţelege prin cauză pendinte orice dosar penal aflat în una dintre cele 3 faze procesuale de bază, indiferent dacă se referă doar la situaţii ce impun modificarea pedepsei intervenite la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei.De aceea este evident că orice cerere de modificare a pedepselor întemeiată pe dispoziţiile art. 449 din Codul de procedură penală, precum şi contestaţia la executare reglementată în art. 461 din Codul de procedură penală întrunesc trăsăturile unui proces penal în curs, în accepţiunea prevederilor art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, susceptibile să le dea atribut de cauze pendinte în faţa instanţei de judecată căreia îi revine competenţa să le soluţioneze.Aşadar, concluzia care se impune este aceea că, în raport cu înţelesul ce poate fi dat sintagmei „proces penal în curs“, cuprinsă în textul art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, recunoaşterea pe cale incidentală a unei hotărâri penale străine sau a unui act juridic străin poate avea loc şi în faza privind punerea în executare a hotărârilor penale definitive.În consecinţă, în temeiul art. 414² alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide că sintagma „proces penal în curs“, cuprinsă în textul art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că recunoaşterea pe cale incidentală a unei hotărâri penale străine sau a unui act juridic străin se poate face şi în faza punerii în executare a hotărârilor penale definitive.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Sintagma „proces penal în curs“ cuprinsă în textul art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că recunoaşterea pe cale incidentală a unei hotărâri penale străine sau a unui act juridic străin se poate face şi în faza privind punerea în executare a hotărârilor penale definitive.Obligatorie, potrivit art. 414² alin. 3 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,LIVIA DOINA STANCIUPrim-magistrat-asistent,Adriana Daniela White