DECIZIE Nr.
898 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 154 alin. (5) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 576 din 13 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (5) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Sergiu Gheorghe Pană în Dosarul nr. 3.150/288/2009 al Judecătoriei Râmnicu
Vâlcea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 11 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.150/288/2009, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154
alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie ridicată de Sergiu Gheorghe Pană într-o cauză având ca
obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale,
întrucât permit organului fiscal să sechestreze şi să indisponibilizeze bunuri
proprietate privată, ceea ce determină limitarea posibilităţii proprietarilor
bunurilor de a dispune de acestea.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat
opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
prevederile art. 154 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:
„(5) Executorul fiscal care aplică sechestrul
încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 151 alin. (9) şi (10)
şi ale art. 152 alin. (1) şi (2) fiind aplicabile."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de
proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică şi art. 136 privind
proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate fac referire la art. 151 alin. (9) şi
(10) din Codul de procedură fiscală, care prevăd că, de la data întocmirii
procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate;
totodată, cât timp durează executarea silită, debitorul nu poate dispune de
aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent,
iar actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizării sunt
lovite de nulitate absolută. Aşadar, din critica autorului excepţiei rezultă că
acesta este nemulţumit de măsura indisponibilizării prevăzute de norma de
trimitere criticată.
Cu privire la măsura indisponibilizării bunurilor
sechestrate, Curtea, în jurisprudenţa sa, raportat la critică similară de
neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 293 din 11 martie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, a constatat
constituţionalitatea sa, statuând că, potrivit prevederilor constituţionale ale
art. 44 alin. (1) teza a doua, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate
sunt stabilite de lege, iar, potrivit art. 136 alin. (5), proprietatea privată
este inviolabilă în condiţiile legii organice, astfel încât legiuitorul este
competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului
de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel
încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte
limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Executarea silită a bunurilor imobile ale debitorului
presupune aplicarea sechestrului asupra acestora de către executorul fiscal.
Măsura sechestrului constă în indisponibilizarea bunurilor care formează obiectul
executării, având ca scop conservarea acestora, şi apare ca o măsură raţională,
pe care legiuitorul are competenţa să o adopte, în conformitate cu art. 44
alin. (1) teza a doua din Constituţie.
Prin aceasta, legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea
riscului la care este expus, creditorul fiscal, şi anume situaţia în care, deşi
se află în posesia unui titlu executoriu, să se vadă pus în imposibilitatea de
a-l executa ca urmare a manoperelor debitorului.
Pe de altă parte, legiuitorul a avut în vedere şi interesul
public al recuperării creanţelor fiscale, sursă de alimentare a bugetului
general consolidat.
Neintervenind elemente noi, de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Referitor la celelalte texte constituţionale invocate
în susţinerea excepţiei, se constată că autorul acesteia nu îşi motivează
critica, astfel încât Curtea nu îşi poate extinde analiza şi în raport cu
textele constituţionale ale art. 16 şi 45, întrucât s-ar substitui autorului
excepţiei, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (5) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Sergiu Gheorghe Pană în Dosarul nr. 3.150/288/2009 al Judecătoriei Râmnicu
Vâlcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly