DECIZIE Nr.
894 din 16 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata si art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 760 din 9 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Antonia Constantin -
procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată şi art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bega Trans" - S.A. din
Timişoara în Dosarul nr. 34.383/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI- a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 15 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
34.383/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei
de plată şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Bega Trans" - S.A. din Timişoara.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că
dispoziţiile art. 1 alin. (1) sunt neconstituţionale deoarece permit instanţei
să soluţioneze cauza fără a-şi exercita obligaţia de aflare a adevărului, doar
pe baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, fără
ca debitoarea să îşi administreze probatorii în apărare, contravenindu-se
astfel dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie
şi la dreptul la apărare. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor art. 21, 24 şi 146 lit. d) din
Constituţie întrucât dau posibilitatea instanţei în faţa căreia s-a ridicat
excepţia de neconstituţionalitate să hotărască asupra admisibilităţii acesteia,
pe când unica instanţă care ar trebui să constate dacă dispoziţiile unei legi
sau ordonanţe sunt sau nu constituţionale este Curtea Constituţională.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate invocată este nefondată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422
din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 29 alin.
(6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, care au
următorul cuprins:
- art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001:
„Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în
scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe,
lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani,
asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui
statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în
alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea
anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.";
-Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.
(1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de
sesizare a
Curţii Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile."
Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21, 24 şi în
art. 146 lit. d).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Curtea constată că procedura somaţiei de plată,
reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială,
simplificată şi accelerată în materia executării creanţelor, derogatorie de la
dreptul comun, prin intermediul căreia se urmăreşte recuperarea într-un timp
cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile.
Astfel, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt
neconstituţionale deoarece permit instanţei să soluţioneze cauza doar pe baza
susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, se constată
că aceasta este neîntemeiată. Limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri
completate cu explicaţii şi lămuriri date de părţi a fost determinată tocmai de
caracterul special al procedurii ce se aplică, potrivit art. 1 alin. (1), doar
„creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor
sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate
potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin
semnătură ori în alt mod admis de lege (...)". Intrucât ordonanţa privind somaţia
de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligaţii de
plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este
justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte
aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform
reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru
ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la
apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul
liber la justiţie şi la un proces echitabil.
In acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 348
din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi
Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004.
De asemenea, Curtea constată că prin Decizia nr. 72 din
5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, şi prin
Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din
14 noiembrie 2003, a statuat că în timpul examinării cererii pentru emiterea
ordonanţei cu somaţia de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea
cererii în anulare, precum şi în tot cursul soluţionării cererii în anulare,
debitorul are posibilitatea de a-şi exercita neîngrădit dreptul la apărare,
fiind asigurate pentru toate părţile condiţii ca interesele lor legitime să fie
realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitării dreptului
la apărare de către debitor este asigurată şi prin reglementarea în art. 8 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a posibilităţii de a formula cerere în anulare
împotriva ordonanţei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte,
cererea creditorului.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea observă că acest
text de lege a mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin
numeroase decizii, Curtea stabilind că textul criticat este constituţional.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, Curtea a statuat că prevederile art.
29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanţa
care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le
aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot
face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea
Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această
procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea în
situaţiile date asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa
de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de
părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu
îndeplinesc cerinţele legii.
Neexistând elemente noi, de
natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi
soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Bega Trans" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr.
34.383/3/2006 al Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu